miercuri, 20 octombrie 2010
marți, 19 octombrie 2010
Cersind iubire
Sunt o cersetoare. M-am nascut cu acest instinct, sa cersesc. Priveam in ochii blanzi ai mamei si cerseam un zambet o imbratisare calda de mama. Apoi am crescut si aria de cerut a crescut. Stam cu mana intinsa si cerseam de dimineata pana seara. Adolescenta fiind credeti ca m-am oprit, ca mi-a fost rusine sa cersesc? Nu! Cerseam si foamea nu mi-o puteam potoli. Am devenit sotie si mama dar am continuat sa cersesc. Ma intrebam adesea ce handicap am, care este problema cu mine si de ce traiesc in zdrente tarandu-ma prin colbul drumului cersind. Am maini si picioare, am ochii si am glas de ce cersesc? Nimic si nimeni nu-mi putea raspunde la nedumerirea mea. Tangeam dupa o imbratisare. Imi era dor sa ma alinte cineva si sa-mi spuna ca ma iubeste. Doream sa mi se spuna ca sunt frumoasa si ca sunt unica. Doream sa fiu protejata. Doream sa fiu iubita, asta am cersit toata viata mea IUBIREA. Dar nu o primeam si chiar daca se intampla sa am parte de vreo portioara mica nu facea decat sa-mi starneasca foamea si mai tare. Am incercat de multe ari sa fortez destinul, dar de fiecare data am iesit sifonata si mai goala ca inainte.
Toate acestea pana intr-o zi cand am auzit un zvon: "Vine Isus!" Atunci m-am amestecat si eu printre drumeti si am inceput sa strig: "Ai mila si de mine!" M-a auzit si m-a intrebat ce vreau sa-mi faca? Si i-am raspuns ca vreau sa fiu fericita. Mi-a spus ca daca vreau sa fiu fericita eu trebuie mai intai sa imi capat vederea. M-a atins pe pleoape si solzii mi-au cazut. Acum vedeam si intelegeam tot. Am inteles ca drumul pe care mergeam era gresit, ca IUBIREA pe care o cautam nu era la oameni ci la mine si daca o voi da neconditionat imi va aduce mare fericire. Si asa a fost. Acum sunt iubita de Marele Imparat si de Fiul Sau. IUBIREA Lui curge prin inima mea si o raspandesc in jurul meu. Este minunat sa primesti iubirea direct de la sursa, e curata, e pura.
Ei fratii mei si surioarelor mele, astazi nu mai cersesc ci multumesc din toata inima.
Nu-i adevarat? De ce ziceti ca nu-i adevarat?
Daaa, aveti dreptate. de multe ori cand ma aplec pe genunchi ma trezesc ca doar am cerut si iar am cerut si sunt gata sa ma ridic fara sa imi dau seama ca am practicat vechea meserie -cersitul.
Voi sa nu faceti la fel. Slaviti si binecuvantati pe Dumnezeu si multumiti-I pentru toate lucrurile. Si pentru incercari? Daa, si pentru ele pentru ".....ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsita lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic."
Binecuvantat fie Cel ce mai cauta si astazi oameni gata sa primeasca iubirea Lui. Daca si tu esti un cersetor ca mine nu pregeta sa-l cauti pe Isus.
de Pavel Valeria
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturisirea fratelui Nelu Rusu
Era prin 1990 si criza cea mare prin cresterea preturilor am simtit-o si noi. La noi se manca foarte des mamaliga iar acum era foarte scumpa si nu ne puteam apropia de ea iar casul era asa de ieftin. Pe data de 15 septembrie am mers pana la Chiuiesti si la intoarcere am vizitat-o pe sora mea de corp din Rugasesti. Ea mi-a dat o plasa cu faina cam de vreo 11 kg. Pe vremea aceea eram doar 14 acasa. O vecina care era si sora in Domnul venea cu fica ei in fiecare seara cu lucru de mana la noi. Sotia mea punea sa faca mamaliga si pentru ele deci erau 16 porti in fiecare seara. Timp de doua luni in capat din trei in trei zile am mancat mamaliga facuta din aceea plasa de faina. Nimeni nu a observat nimic decat sora noastra care venea la noi nu de foame ci de curioasa sa vada cat ne ajunge acea faina. In data de 15 noiembrie fica cea mare a zis: "Nu stiu ce este cu trista asta ca ori de cate ori iau din ea tot atat ramane!" In seara urmatoare nu a mai gasit decat un pumn de faina. A fost o minune dovedita si sora Uta spunea ea ca tot ne auzea ea ca Dumnezeu ne inmulteste una ne inmulteste alta si a vrut sa vada daca este chiar asa si si-a popus sa vie in fiecare seara si sa urmareasca traista de faina. Si-a vazut minunea. Am calculat, de 25-26 de ori am mancat 16 persoane din acel sac de faina.
Partea a saseaDe multe ori oameni erau curiosi cum ma descurc cu atatia copii : "... nu-ti mananca urechile?" Nu! le raspundeam caci eu am un dumnezeu mare care ne poarta de grija si ne inmulteste chiar si painea cand este nevoie. Am sa va povestesc o astfel de minune.
Era prin 1990 si criza cea mare prin cresterea preturilor am simtit-o si noi. La noi se manca foarte des mamaliga iar acum era foarte scumpa si nu ne puteam apropia de ea iar casul era asa de ieftin. Pe data de 15 septembrie am mers pana la Chiuiesti si la intoarcere am vizitat-o pe sora mea de corp din Rugasesti. Ea mi-a dat o plasa cu faina cam de vreo 11 kg. Pe vremea aceea eram doar 14 acasa. O vecina care era si sora in Domnul venea cu fica ei in fiecare seara cu lucru de mana la noi. Sotia mea punea sa faca mamaliga si pentru ele deci erau 16 porti in fiecare seara. Timp de doua luni in capat din trei in trei zile am mancat mamaliga facuta din aceea plasa de faina. Nimeni nu a observat nimic decat sora noastra care venea la noi nu de foame ci de curioasa sa vada cat ne ajunge acea faina. In data de 15 noiembrie fica cea mare a zis: "Nu stiu ce este cu trista asta ca ori de cate ori iau din ea tot atat ramane!" In seara urmatoare nu a mai gasit decat un pumn de faina. A fost o minune dovedita si sora Uta spunea ea ca tot ne auzea ea ca Dumnezeu ne inmulteste una ne inmulteste alta si a vrut sa vada daca este chiar asa si si-a popus sa vie in fiecare seara si sa urmareasca traista de faina. Si-a vazut minunea. Am calculat, de 25-26 de ori am mancat 16 persoane din acel sac de faina.
luni, 18 octombrie 2010
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturisirea fratelui Nelu Rusu
Odata, unul dintre copii a facut aprindere de plamani. Drumul pana la spital era tare lung si greu. Am chemat doi frati cu care ne-am rugat si Domnul l-a vindecat si nu a mai trebuit sa-l internam.
Alta data, lucram la Beclean. Dupa trei zile cand am venit acasa, patru dintre copii nosti erau bolnavi. Sotia a inceput sa planga. Nu avea curajul sa ramana singura cu ei de frica ca nu cumva sa moara vreo unu. Eu am imbarbatat-o si i-am spus ca i-am incredintat in mana Domnului si sa stea linistita. Seara dupa servici, desi eram epuizat am mers cu un alt frate in satul vecin la rugaciune. Acolo a iesit o prorocie pentru mine in care Domnul imi zicea: "...asculta barbatule care ai lasat acasa patru copii bolnavi pe pat si ai zis ca vor muri. Nu va muri nici unul ca Eu sunt Medicul." La doua zile, la intoarcerea mea acasa, copii erau bine, sanatosi. Asa lucreaza Dumnezeul nostru. Ar mai fi multe alte minuni similare pe care vi le-as putea spune, dar ma opresc la acestea.
As vrea sa va mai marturisesc cum m-am mutat eu la Gherla din satul Orman. Lucram la constructii de blocuri in Gherla. Nu m-am gandit niciodata ca voi locui in bloc, chiar spuneam ca nu mi-ar place. In 1979, intr-o dimineata cand veneam de la autobuz printre blocuri, am auzit o voce clara si raspicata care imi spunea sa cer apartament ca trebuie sa ma mut in Gherla. Mesajul s-a repetat de tri ori.Era clar pentru mine, asa ca am hotarat sa merg la seful de santier sa-mi dea apartamet. Acesta a ramas surprins si mi-a spus ca la santeristi nu se da apartamente dar sa incerc totusi la primarie. Primaria a spus ca ei nu sunt in masura sa-mi dea si ca nu au repartitii pentru santeristi, dar daca vreau, se poate pe bani. Am luat cu imprumut de unde am putut si cand sa depun cei 25 de mii lei, avansul pe care trebuia sa-l depun la CEC a venit tovarasul inginer de la birou nostru si m-a rugat sa nu cumva sa fac asta ca ar fi de rasul lumii ca eu santerist cu atatia copii sa-mi iau apartament pe bani. L-am ascultat dar apartement nu am primit. Cand mi s-a nascut al 12-lea copil am avut un indemn sa-i scriu lui Ceausescu o scrisoare si sa-l invit la binecuvantarea copilului nostru. A fost o scrisosre simpla scrisa pe o foaie de caiet:"Am vazut in ziare ca iubiti mult copiii. Intrucat in familia mea s-a nascut cel de al 12-lea copilas va invit la binecuvantarea pruncului meu." Nu i-am spus nimin cu privire la sramtorarea noasta, doar atat. Am asteptat raspuns trei luni si nici un raspuns. M-am pus pe rugaciune si am rugat pe Domnul sa faca ceva pentru ca asa nu se mai putea trai, eram asa de inghesuiti, 15 persoane in doua camere, gaz nu aveam ci doar o soba la curent care nu dadea randament iar pereti curgeau si erau plini de igrasie. Am cazut pe genunchii si m-am rugat sa faca El ceva! Atunci Dumnezeu mi-a raspuns asa: "... nu am fost eu Dumnezeul tau si al tatalui tau din copilaria ta? Ce nu ti-am facut si ce nu ti-am dat de zici ca nu pot sa-ti dau o casa incapatoare? Da, am sa-ti dau, voi lucra prin oameni mari cum nici nu te gandesti, te voi pune intr-un loc unde nu-ti va lipsi painea si apa ..."
Dimineata urmatoare a venit o persoana de la Primarie foarte revoltata de ce am indraznit sa-i scriem tocmai lui Ceausescu si ne-a facut masuratorile locuintei actuale. Peste cateva zile au venit tot de la primarie la mine pe santier si m-au luat si m-au dus la blocul unde urma sa locuiesc. S-au purtat cu mine foarte frumos si mi-au explicat cu rabdare tot ce voiam sa stiu tot intrebandu-ma daca sunt multumit. Eram foarte multumit si slaveam pe Dumnezeu. Interventia mea la oameni de a obtine un apartament a durat luni,(si poate mai dura daca nu intervenea Dumnezeu) dar cand am apelat la Dumnezeu El a facut-o in cateva zile.
Dupa cateva zile iar m-au cautat pe santier de la primarie. De data asta m-au dus in biroul primarului unde ma astepta seful de Partid al judetului Cluj, tovarasul Nichita care avea misiunea sa ma duca pe mine si sotia mea la cumparaturi. Tovarasul Nicolae Ceausescu ne trimisese suma de 3200 lei. Intr-o alta dimineata ma intampinat maistru si mi-a spus ca va fi sanctionat daca ma primeste la lucru. "Va trebui sa te duci inapoi acasa si sa te muti chiar azi, iti vom da noi masina si tot ce ai nevoie, ... asa cum au iesit evrei din Egipt, asa trebuie sa te muti tu astazi. Ia covata cu aluat in spate si pana seara sa fiti mutati." -mia spus maistru. "Pai nu e montata gazul ca de aceea nu ne-am mutat inca." Mi-a spus sa nu port eu grija ca pana seara toate vor fi legate.
Asa lucreaza Dumnezeu si se si tine de promisiunile facute. M-a mutat intr-un loc unde nu mi-a lipsit nici painea si nici apa si desi aveam in fiecare an cate 7-8 copii la scoala nu simteam greul pentru ca Acela care a spus ; "Eu v-am luat in spinare de la obarsia voastra, v-am purtat si vreau sa va mai port pana la caruntetele voastre." Isaia 46:3-4, Acela ne-a purtat si noua de grija . Slavit sa fie El!
Partea a cinceaDar au fost si zile de suferinta si frustrare .....
Odata, unul dintre copii a facut aprindere de plamani. Drumul pana la spital era tare lung si greu. Am chemat doi frati cu care ne-am rugat si Domnul l-a vindecat si nu a mai trebuit sa-l internam.
Alta data, lucram la Beclean. Dupa trei zile cand am venit acasa, patru dintre copii nosti erau bolnavi. Sotia a inceput sa planga. Nu avea curajul sa ramana singura cu ei de frica ca nu cumva sa moara vreo unu. Eu am imbarbatat-o si i-am spus ca i-am incredintat in mana Domnului si sa stea linistita. Seara dupa servici, desi eram epuizat am mers cu un alt frate in satul vecin la rugaciune. Acolo a iesit o prorocie pentru mine in care Domnul imi zicea: "...asculta barbatule care ai lasat acasa patru copii bolnavi pe pat si ai zis ca vor muri. Nu va muri nici unul ca Eu sunt Medicul." La doua zile, la intoarcerea mea acasa, copii erau bine, sanatosi. Asa lucreaza Dumnezeul nostru. Ar mai fi multe alte minuni similare pe care vi le-as putea spune, dar ma opresc la acestea.
As vrea sa va mai marturisesc cum m-am mutat eu la Gherla din satul Orman. Lucram la constructii de blocuri in Gherla. Nu m-am gandit niciodata ca voi locui in bloc, chiar spuneam ca nu mi-ar place. In 1979, intr-o dimineata cand veneam de la autobuz printre blocuri, am auzit o voce clara si raspicata care imi spunea sa cer apartament ca trebuie sa ma mut in Gherla. Mesajul s-a repetat de tri ori.Era clar pentru mine, asa ca am hotarat sa merg la seful de santier sa-mi dea apartamet. Acesta a ramas surprins si mi-a spus ca la santeristi nu se da apartamente dar sa incerc totusi la primarie. Primaria a spus ca ei nu sunt in masura sa-mi dea si ca nu au repartitii pentru santeristi, dar daca vreau, se poate pe bani. Am luat cu imprumut de unde am putut si cand sa depun cei 25 de mii lei, avansul pe care trebuia sa-l depun la CEC a venit tovarasul inginer de la birou nostru si m-a rugat sa nu cumva sa fac asta ca ar fi de rasul lumii ca eu santerist cu atatia copii sa-mi iau apartament pe bani. L-am ascultat dar apartement nu am primit. Cand mi s-a nascut al 12-lea copil am avut un indemn sa-i scriu lui Ceausescu o scrisoare si sa-l invit la binecuvantarea copilului nostru. A fost o scrisosre simpla scrisa pe o foaie de caiet:"Am vazut in ziare ca iubiti mult copiii. Intrucat in familia mea s-a nascut cel de al 12-lea copilas va invit la binecuvantarea pruncului meu." Nu i-am spus nimin cu privire la sramtorarea noasta, doar atat. Am asteptat raspuns trei luni si nici un raspuns. M-am pus pe rugaciune si am rugat pe Domnul sa faca ceva pentru ca asa nu se mai putea trai, eram asa de inghesuiti, 15 persoane in doua camere, gaz nu aveam ci doar o soba la curent care nu dadea randament iar pereti curgeau si erau plini de igrasie. Am cazut pe genunchii si m-am rugat sa faca El ceva! Atunci Dumnezeu mi-a raspuns asa: "... nu am fost eu Dumnezeul tau si al tatalui tau din copilaria ta? Ce nu ti-am facut si ce nu ti-am dat de zici ca nu pot sa-ti dau o casa incapatoare? Da, am sa-ti dau, voi lucra prin oameni mari cum nici nu te gandesti, te voi pune intr-un loc unde nu-ti va lipsi painea si apa ..."
Dimineata urmatoare a venit o persoana de la Primarie foarte revoltata de ce am indraznit sa-i scriem tocmai lui Ceausescu si ne-a facut masuratorile locuintei actuale. Peste cateva zile au venit tot de la primarie la mine pe santier si m-au luat si m-au dus la blocul unde urma sa locuiesc. S-au purtat cu mine foarte frumos si mi-au explicat cu rabdare tot ce voiam sa stiu tot intrebandu-ma daca sunt multumit. Eram foarte multumit si slaveam pe Dumnezeu. Interventia mea la oameni de a obtine un apartament a durat luni,(si poate mai dura daca nu intervenea Dumnezeu) dar cand am apelat la Dumnezeu El a facut-o in cateva zile.
Dupa cateva zile iar m-au cautat pe santier de la primarie. De data asta m-au dus in biroul primarului unde ma astepta seful de Partid al judetului Cluj, tovarasul Nichita care avea misiunea sa ma duca pe mine si sotia mea la cumparaturi. Tovarasul Nicolae Ceausescu ne trimisese suma de 3200 lei. Intr-o alta dimineata ma intampinat maistru si mi-a spus ca va fi sanctionat daca ma primeste la lucru. "Va trebui sa te duci inapoi acasa si sa te muti chiar azi, iti vom da noi masina si tot ce ai nevoie, ... asa cum au iesit evrei din Egipt, asa trebuie sa te muti tu astazi. Ia covata cu aluat in spate si pana seara sa fiti mutati." -mia spus maistru. "Pai nu e montata gazul ca de aceea nu ne-am mutat inca." Mi-a spus sa nu port eu grija ca pana seara toate vor fi legate.
Asa lucreaza Dumnezeu si se si tine de promisiunile facute. M-a mutat intr-un loc unde nu mi-a lipsit nici painea si nici apa si desi aveam in fiecare an cate 7-8 copii la scoala nu simteam greul pentru ca Acela care a spus ; "Eu v-am luat in spinare de la obarsia voastra, v-am purtat si vreau sa va mai port pana la caruntetele voastre." Isaia 46:3-4, Acela ne-a purtat si noua de grija . Slavit sa fie El!
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturia fratelui Nelu Rusu
O asociatie crestina din America a avut indemn din partea Domnului sa ne sponsorizeze prin fratele David Traier, care ne trimetea cate doua pachete cu alimente si medicamente pe luna. Cei care ne-au sponsorizat au ramas in anonimat si nu au obosit sa faca bine multi ani. O alta societate din Olanda trimetea de cate ori era nevoie alimente si haine. Asa se face ca in aceea perioada de criza din tara, familia mea era bine aprovizionata, ba curgea mierea din casa noastra si in alte familii.
Pachetele care veneau din America, le ridicam din vama garii din Cluj. De fiecare data se prezenta un securist si-mi punea aceleasi intrebari: ce legatura am eu cu americani? cine imi trimite mie pachete? si de ce?
Eu de fiecare data ii faceam cunoscut numarul mare de membri din familia mea, adica 19 ; cei sasesprezece copii,eu si sotia si mai era si mama care sta la noi. Imi verificau pachetul amanuntit apoi dezamajit ma lasa sa plec. Dupa cum spuneam acest ajutor a venit o vreme dupa care s-a oprit. Dumnezeu in bunatatea lui nu ne-a lasat nici de data asta, un frate necunoscut imi trimetea in fiecare luna cate 100 de dolari; atunci era mult aceasta suma. Toate acestea au fost minuni de care ne-am bucurat dar au mai fost si altele care ne-au intarit in credinta si ne-au zidit sufleteste.
Intr-o seara sotia imi spune ca s-au terminat bani si nu mai are nici de paine. Tot ce puteam face era sa ne rugam. Ne-am rugat, prezentand lui Dumnezeu situatia si ne-am culcat. Dimineata am gasit in cutia postala un plic in care era o vedere iar la mijloc erau 5$, astia ne asigurau painea pe aceea zi. Ne-am bucurat si am multumit Domnului. A doua zi sotia a calculat cat am aveam nevoie sa ne ajunga de paine pana sambata ce luam eu bani. Era vorba de 500 de lei Ne-am rugat din nou si am asteptat sa vedem cum va lucra Domnul. In dimineata urmatoare cand copii s-au trezit, au cerut de mancare. Mama lor le-a spus ca nu are nici paine si nici bani sa cumpere. "Sa ne punem sa ne rugam cu toti ca Dumnezeu sa ne trimita paine." le-a spus mama lor.Cam pe la ora 11 a batut la usa un frate, care zicea ca a fost trimis de Domnul sa ne dea 500 de lei pentru paine. Niciodata nu am luat in imprumut de la oameni, ne-am bazat pe Dumnezeu.
Alta data tot asa am ramas fara bani de paine, aveam nevoie cam de 300 de lei pana la salar. I-am spus sotiei mele: "Cel care ne-a purtat de grija pana acum ne va purta in continuare. Aceea zi era o zi de vara frumoasa, soarele stalucea si lumina lui a patruns in casa mai puternic ca si alta data. Fica noastra cea mare a avut un indemn mare sa iasa afara pe scara blocului. Cand a deschis usa o lumina puternica a facut-o sa dea inapoi. Nu a vazut pe nimeni iar cand a inchis usa, pe sub usa a zburat un plic stralucitor, erau cei 300 de lei pe care ii cerusem de la Domnul.
Am relatat aceste intamplari minunate din randul sutelor de minuni pe care le-am vazut infaptuinduse in casa noastra. Fiecare minune era un raspuns la intrebarea pe care si-o pun multi si ne-au pus-o si noua:"de ce sa avem atatia copii cand este asa de greu cu ei?". Fiecare copil a fost si este o binecuvantare pentru noi.
de Pavel Valeria
Partea a patraAu fost vremuri de mari sramtorari pentru multi in regimul comunist. Mie cu zece guri de hranit mi se dadea 1kg de paine pe zi.Daca eu nu puteam eu sa fac nimic, Dumnezeu in schimb facea minuni. Mergeam la magazin si era de ajuns sa le spun ca am zece guri de hranit ca Dumnezeu le misca inima si imi dadeau mai mult. Se dadea cate un kg de faina alba de persoana, mie imi dadea zece kg si uite asa s-a ingrijit Domnul sa avem ce manca pana am ajuns sa se nasca si cel de-al sasesprezecelea copil. Greutatile ne apasau tot mai tare dar nu ne plangeam, doar ne rugam si ne incredeam in Dumnezeu.
O asociatie crestina din America a avut indemn din partea Domnului sa ne sponsorizeze prin fratele David Traier, care ne trimetea cate doua pachete cu alimente si medicamente pe luna. Cei care ne-au sponsorizat au ramas in anonimat si nu au obosit sa faca bine multi ani. O alta societate din Olanda trimetea de cate ori era nevoie alimente si haine. Asa se face ca in aceea perioada de criza din tara, familia mea era bine aprovizionata, ba curgea mierea din casa noastra si in alte familii.
Pachetele care veneau din America, le ridicam din vama garii din Cluj. De fiecare data se prezenta un securist si-mi punea aceleasi intrebari: ce legatura am eu cu americani? cine imi trimite mie pachete? si de ce?
Eu de fiecare data ii faceam cunoscut numarul mare de membri din familia mea, adica 19 ; cei sasesprezece copii,eu si sotia si mai era si mama care sta la noi. Imi verificau pachetul amanuntit apoi dezamajit ma lasa sa plec. Dupa cum spuneam acest ajutor a venit o vreme dupa care s-a oprit. Dumnezeu in bunatatea lui nu ne-a lasat nici de data asta, un frate necunoscut imi trimetea in fiecare luna cate 100 de dolari; atunci era mult aceasta suma. Toate acestea au fost minuni de care ne-am bucurat dar au mai fost si altele care ne-au intarit in credinta si ne-au zidit sufleteste.
Intr-o seara sotia imi spune ca s-au terminat bani si nu mai are nici de paine. Tot ce puteam face era sa ne rugam. Ne-am rugat, prezentand lui Dumnezeu situatia si ne-am culcat. Dimineata am gasit in cutia postala un plic in care era o vedere iar la mijloc erau 5$, astia ne asigurau painea pe aceea zi. Ne-am bucurat si am multumit Domnului. A doua zi sotia a calculat cat am aveam nevoie sa ne ajunga de paine pana sambata ce luam eu bani. Era vorba de 500 de lei Ne-am rugat din nou si am asteptat sa vedem cum va lucra Domnul. In dimineata urmatoare cand copii s-au trezit, au cerut de mancare. Mama lor le-a spus ca nu are nici paine si nici bani sa cumpere. "Sa ne punem sa ne rugam cu toti ca Dumnezeu sa ne trimita paine." le-a spus mama lor.Cam pe la ora 11 a batut la usa un frate, care zicea ca a fost trimis de Domnul sa ne dea 500 de lei pentru paine. Niciodata nu am luat in imprumut de la oameni, ne-am bazat pe Dumnezeu.
Alta data tot asa am ramas fara bani de paine, aveam nevoie cam de 300 de lei pana la salar. I-am spus sotiei mele: "Cel care ne-a purtat de grija pana acum ne va purta in continuare. Aceea zi era o zi de vara frumoasa, soarele stalucea si lumina lui a patruns in casa mai puternic ca si alta data. Fica noastra cea mare a avut un indemn mare sa iasa afara pe scara blocului. Cand a deschis usa o lumina puternica a facut-o sa dea inapoi. Nu a vazut pe nimeni iar cand a inchis usa, pe sub usa a zburat un plic stralucitor, erau cei 300 de lei pe care ii cerusem de la Domnul.
Am relatat aceste intamplari minunate din randul sutelor de minuni pe care le-am vazut infaptuinduse in casa noastra. Fiecare minune era un raspuns la intrebarea pe care si-o pun multi si ne-au pus-o si noua:"de ce sa avem atatia copii cand este asa de greu cu ei?". Fiecare copil a fost si este o binecuvantare pentru noi.
de Pavel Valeria
duminică, 17 octombrie 2010
sâmbătă, 16 octombrie 2010
SPLINAhttp://alexcurbet.files.wordpress.com/2010/10/timus.jpg
Splina-Cele mai importante functii ale splinei sunt:- Distrugerea globulelor rosii imbatranite sau deteriorate;
- Stocare de sange;
- Apararea antiinfectioasa prin producerea unor substante
INTELIGENTA
Termenul de < INTELIGENTA > provine de la latinescul INTELLIGERE, care inseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii intre relatii.
Caracterizarea omului ca reprezentând fiinţa inteligentă este valabilă în această formă generală, cât şi în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenţei mai multortipuri de inteligenţă. Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea si dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenţă, care reprezintă fie aplicarea şi amplificarea inteligenţei generale, fie valorificarea inteligenţei fluide, fie rezultatul învăţării şi educaţiei într-un domeniu determinat de activitate. Putem menţiona, din acest punct de vedere, inteligenţa matematică, inteligenţa generală, inteligenţa tehnică.
Dintr-un punct de vedere asemănător, care evidenţiază dimensiunile multiple ale inteligenţei, unii autori vorbesc despre inteligenţa multiplă. Astfel, Howard Gardner stabileşte, în acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligenţă despre care el a spus că pot fi diferenţiate dupa un număr de observaţii. De exemplu, dacă cineva a suferit o rană pe creier, dar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta inseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligenţă. O altă observaţie apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte.
Cele iniţial şapte tipuri de inteligenţă sunt : lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, intrapersonală şi interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligenţa naturalistă. Aceste tipuri de inteligenţă, împreună cu abilităţile si ocupaţiile cel mai des intâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în urmatorul tabel:
Tipul de inteligenţă
Abilităţi
Ocupaţii
Lingvistică
legate de limbă
cititul
scrisul
scriitori
oratori
profesori
logico-matematică
matematice
logice
analitice
oameni de stiinţă
filozofi
matematicieni
Spaţială
înţelegerea şi
manipularea
legăturilor spaţiale
artişti
ingineri
arhitecţi
Muzicală
compunerea şi
interpretarea de
piese muzicale
muzicieni
compozitori
Kinestezică
atletice
atleţi individuali sau
în echipă
Intrapersonală
înţelegerea şi
cunoaşterea sinelui
Interpersonală
înţelegerea şi
cunoaştera celorlalţi
consultanţi
terapeuţi
Socrate si Platon considerau ca inteligenta ii permite omului sa inteleaga ordinea lumii si de a se conduce pe sine insusi, iar Boudha milita pentru eliberarea omului de inteligenta pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire.Pentru gandirea occidentala, inteligenta aparea a fi atributul esential,fundamental al omului, care face din om ceea ce el este,pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la minimum.Au fost foarte controversate si functiile inteligentei.
Filosoful francez, Pierre Janet, definea inteligenta: "mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucrurI.
Caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1. capacitatea de a solutiona situatiile noi;
2. rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei;
3. adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari(Pierre Janet o definea ca fiind o conduita pe masura)
Pascal considera ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta. Si Shopenhauer vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar si fundamental.
Caracterizarea omului ca reprezentând fiinţa inteligentă este valabilă în această formă generală, cât şi în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenţei mai multortipuri de inteligenţă. Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea si dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenţă, care reprezintă fie aplicarea şi amplificarea inteligenţei generale, fie valorificarea inteligenţei fluide, fie rezultatul învăţării şi educaţiei într-un domeniu determinat de activitate. Putem menţiona, din acest punct de vedere, inteligenţa matematică, inteligenţa generală, inteligenţa tehnică.
Dintr-un punct de vedere asemănător, care evidenţiază dimensiunile multiple ale inteligenţei, unii autori vorbesc despre inteligenţa multiplă. Astfel, Howard Gardner stabileşte, în acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligenţă despre care el a spus că pot fi diferenţiate dupa un număr de observaţii. De exemplu, dacă cineva a suferit o rană pe creier, dar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta inseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligenţă. O altă observaţie apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte.
Cele iniţial şapte tipuri de inteligenţă sunt : lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, intrapersonală şi interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligenţa naturalistă. Aceste tipuri de inteligenţă, împreună cu abilităţile si ocupaţiile cel mai des intâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în urmatorul tabel:
Tipul de inteligenţă
Abilităţi
Ocupaţii
Lingvistică
legate de limbă
cititul
scrisul
scriitori
oratori
profesori
logico-matematică
matematice
logice
analitice
oameni de stiinţă
filozofi
matematicieni
Spaţială
înţelegerea şi
manipularea
legăturilor spaţiale
artişti
ingineri
arhitecţi
Muzicală
compunerea şi
interpretarea de
piese muzicale
muzicieni
compozitori
Kinestezică
atletice
atleţi individuali sau
în echipă
Intrapersonală
înţelegerea şi
cunoaşterea sinelui
Interpersonală
înţelegerea şi
cunoaştera celorlalţi
consultanţi
terapeuţi
Socrate si Platon considerau ca inteligenta ii permite omului sa inteleaga ordinea lumii si de a se conduce pe sine insusi, iar Boudha milita pentru eliberarea omului de inteligenta pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire.Pentru gandirea occidentala, inteligenta aparea a fi atributul esential,fundamental al omului, care face din om ceea ce el este,pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la minimum.Au fost foarte controversate si functiile inteligentei.
Filosoful francez, Pierre Janet, definea inteligenta: "mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucrurI.
Caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1. capacitatea de a solutiona situatiile noi;
2. rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei;
3. adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari(Pierre Janet o definea ca fiind o conduita pe masura)
Pascal considera ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta. Si Shopenhauer vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar si fundamental.
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturia fratelui Nelu Rusu
In anul 1962 pe 20 ianuarie m-am casatorit in urma unei prorocii care s-a implinit intocmai. de la inceput am hotarat sa primim copii asa cum scrie in Psalmi, ca p mostenire de la Domnul. Ni se spunea ca ne va fi greu si asa a fost dar noi ne-am rugat lui Dumnezeu si i-am zis: "Doamne, Dumnezeule adevarat, noi suntem de acord saprimim toti copii pe care ni-i vei da, dar noi Ti-i dam tie in grija. tu Doamne da-le paine si apa iar noi ne vom face datoria de parinti si vom fi ca niste administratori pentru mostenirea Ta binecuvantata. Te mai rugam sa le dai un duh de pocainta ca atunci cand tu ne vei chema acasa sa putem spune cum a spus Moise lui Faraon- nici o unghie nu vrem sa ramana aici- si sa mai putem spune ca si Isaia- Iata Doamne, noi si copii pe care ni i-ai dat, toti suntem aici.
Copii venind in fiecare an, sotia mea nu putea sa-si ia servici, numai pe la colectiv atat cat putea pe langa copii, eu fiind singurul care aducea bani in casa. In cida acestui lucru am observat ca putinul nostu nu se termina niciodata. familia desi crestea la numar nu duceam lipsa de niciodata, Credeam in versetul care zice ca putinul celui neprihanit va fi binecuvantat. Nu ca ma credeam eu neprihanit dar vedeam harul Domnului cum inmultea putinul nostru.
Am mai luat o hotarare inaintea lui Dumnezeu, desi nu a fost usor de tinut daorita regimului comunist si regulilor lor. Am pretuit mult Cuvantul in care scrie ca mai mult face o zi in Casa Domnului dect o mie in alta parte si am hotarats ca nu voi lucra nici intr-o Dumnunuca. Mergeam Dumninica la Biserica dar mi se taiau anumite drepturi financiare, dar le primeam din partea Domnului si asa nu se simtea nici o lipsa. Incercarea cea mare nu a intarziat sa apara. In 1970 au fost niste inundatii mari in tara. Lucram la o fabrica de mobila din Cluj iar conducerea a hotarat ca fiecare muncitor sa puna la colecta cate 500 de lei si ca sa nu se simta la salar au hotarat sa se lucreze 5 duminicii consecutiv. Partidul era atunci cel care avea ultimul cuvant si Partidul asa a hotarat. S-a intocmit totusi un tabel si am fost constransi sa semnam amenintandu-ne cu sanctiuni mari daca refuzam. Toti colegii mei se intrebau si asteptau curiosi sa vada ce face pocaitul. Bineinteles ca am refuzat iar i m-au amenintat cu sanctiuni usturatoare.
Luni dimineata, maistru ma astepta cu un transfer la alta sectie ca pedeapsa. Sefa de brigada a sosit cu o hartie in care eram anuntat ca am fost sanctionat cu 10% si ca daca voi indrazni sa ma duc la biroul presedintelui voi mai incasa inaca 5% din salar. Am luat hartia si m-am dus direct la presedintele sindicatului. Am fost primit dar nu era singur, era cu un domn inalt de la Bucuresti. M-au intrebat de ce sunt nemultumit ca m-au mutat la alta sectie ca este mai bine acolo?! "Eu nu sunt suparat ca m-au mutat, sunt suparat ca am fost sanctionat si mi se ia din salariu iar eu am zece guri de hranit." Tovarasul de la Bucuresti voia sa stie daca numai pentru ca nu am fost Dumnunica la lucru am fost sanctionat. Tov. presedinte i-a spus ca eu sunt cu religia si nu lucrez Duminica. "Puteai sa vii macar o Duminica si dupa aia si daca nu mai veneai." Dar eu i-am spus: "Atunci cand incepi un razboi este rusinos sa nu invingi!" si apoi am plecat.
Toti sosoteau ca pocaitul a fost la presedinte. Dar lucrurile au luat o alta intorsatura spre favoarea mea, in aceea sectie unde am fost mutat disciplinar nu se lucra numai un schimb si ori de cate ori veneau cu tabelul eu eram scutit si nici nu am fost sanctionat. Asa lucreaza Domnul nostru, slavit sa-I fie numele.
........................................................
de Pavel Valeria
Partea a treiaPana la 18 ani au fost multe necazuri de care nu vreau sa-mi mai aduc aminte. La 18 am facut legamantul cu domnul si botezul, atunci nu era voie pana la 18 ani sa te botezi. Ei de aici a inceput pocainta adevarata in viata mea. In perioada 18 si 24 de ani cand m-am casatorit am petrecut o viata plina de rugaciune si staruinta.Din cauza prigoanei din partea preotilor si rau voitorilor ne intalneam la rugaciune intre hotarele dintre satele Pintic si Orman si staruiam in rugaciune pana dupa miezul noptii. Impartaseam bucurii de minunate si Duhul domnului se cobora intre noi. Nu ne-au prins niciodata pentru ca ne schimbam locul de intalnire mereu.
In anul 1962 pe 20 ianuarie m-am casatorit in urma unei prorocii care s-a implinit intocmai. de la inceput am hotarat sa primim copii asa cum scrie in Psalmi, ca p mostenire de la Domnul. Ni se spunea ca ne va fi greu si asa a fost dar noi ne-am rugat lui Dumnezeu si i-am zis: "Doamne, Dumnezeule adevarat, noi suntem de acord saprimim toti copii pe care ni-i vei da, dar noi Ti-i dam tie in grija. tu Doamne da-le paine si apa iar noi ne vom face datoria de parinti si vom fi ca niste administratori pentru mostenirea Ta binecuvantata. Te mai rugam sa le dai un duh de pocainta ca atunci cand tu ne vei chema acasa sa putem spune cum a spus Moise lui Faraon- nici o unghie nu vrem sa ramana aici- si sa mai putem spune ca si Isaia- Iata Doamne, noi si copii pe care ni i-ai dat, toti suntem aici.
Copii venind in fiecare an, sotia mea nu putea sa-si ia servici, numai pe la colectiv atat cat putea pe langa copii, eu fiind singurul care aducea bani in casa. In cida acestui lucru am observat ca putinul nostu nu se termina niciodata. familia desi crestea la numar nu duceam lipsa de niciodata, Credeam in versetul care zice ca putinul celui neprihanit va fi binecuvantat. Nu ca ma credeam eu neprihanit dar vedeam harul Domnului cum inmultea putinul nostru.
Am mai luat o hotarare inaintea lui Dumnezeu, desi nu a fost usor de tinut daorita regimului comunist si regulilor lor. Am pretuit mult Cuvantul in care scrie ca mai mult face o zi in Casa Domnului dect o mie in alta parte si am hotarats ca nu voi lucra nici intr-o Dumnunuca. Mergeam Dumninica la Biserica dar mi se taiau anumite drepturi financiare, dar le primeam din partea Domnului si asa nu se simtea nici o lipsa. Incercarea cea mare nu a intarziat sa apara. In 1970 au fost niste inundatii mari in tara. Lucram la o fabrica de mobila din Cluj iar conducerea a hotarat ca fiecare muncitor sa puna la colecta cate 500 de lei si ca sa nu se simta la salar au hotarat sa se lucreze 5 duminicii consecutiv. Partidul era atunci cel care avea ultimul cuvant si Partidul asa a hotarat. S-a intocmit totusi un tabel si am fost constransi sa semnam amenintandu-ne cu sanctiuni mari daca refuzam. Toti colegii mei se intrebau si asteptau curiosi sa vada ce face pocaitul. Bineinteles ca am refuzat iar i m-au amenintat cu sanctiuni usturatoare.
Luni dimineata, maistru ma astepta cu un transfer la alta sectie ca pedeapsa. Sefa de brigada a sosit cu o hartie in care eram anuntat ca am fost sanctionat cu 10% si ca daca voi indrazni sa ma duc la biroul presedintelui voi mai incasa inaca 5% din salar. Am luat hartia si m-am dus direct la presedintele sindicatului. Am fost primit dar nu era singur, era cu un domn inalt de la Bucuresti. M-au intrebat de ce sunt nemultumit ca m-au mutat la alta sectie ca este mai bine acolo?! "Eu nu sunt suparat ca m-au mutat, sunt suparat ca am fost sanctionat si mi se ia din salariu iar eu am zece guri de hranit." Tovarasul de la Bucuresti voia sa stie daca numai pentru ca nu am fost Dumnunica la lucru am fost sanctionat. Tov. presedinte i-a spus ca eu sunt cu religia si nu lucrez Duminica. "Puteai sa vii macar o Duminica si dupa aia si daca nu mai veneai." Dar eu i-am spus: "Atunci cand incepi un razboi este rusinos sa nu invingi!" si apoi am plecat.
Toti sosoteau ca pocaitul a fost la presedinte. Dar lucrurile au luat o alta intorsatura spre favoarea mea, in aceea sectie unde am fost mutat disciplinar nu se lucra numai un schimb si ori de cate ori veneau cu tabelul eu eram scutit si nici nu am fost sanctionat. Asa lucreaza Domnul nostru, slavit sa-I fie numele.
........................................................
de Pavel Valeria
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturia fratelui Nelu Rusu
Cand am facut 15 ani m-am angajat ca pastor la oi. Am devenit un foarte bun pastor, le ingrijeam foarte bine. Ceilalti pastori aveau cate 150 de oi mulgatoare pe cand eu aveam doar 78 dar laptele de la oile mele era mult mai mult decat al lor.Ziua era un bun pastor dar noaptea nu. Imi era frica foarte mare de lupi asa ca ma inveleam eu bine acolo in suba mea de pastor si dormeam bine fara sa-mi pese de oi. Asa cum sunt uni pastori azi ca le pasa numai de ei. Totusi ma rugam si Domnul ma asculta si trimitea luoul tot la celelalte turme.
Sa revenim la acei ani copilarie care mi-au marcat viata de credinta.
S-a organizat un botez la pocaiti iar predicile s-au tinut in curtea fratelui Berci. Au venit frati din Dobric si din alte parti, predicile fiind tot mai bogate si mai frumoase. Dar in toiul bucuriei a aparut preotul, cel care ma batuse pe mine, preotul Malinas care a a dus cu el diecii si cantorii bisericii ortodocse. Toti erau inarmati cu pari. Pe terenul Ormanului erau doua pasiuni care apartineau; unul satului Pintic si celalat satului Sigau. Multi oameni din aceste sate au venit sa vada de vite si s-au oprit acolo sa asculte predicile. Asta l-a cam incurcat pe preotul Malinas ca nu stia cum sa procedeze, cum sa-i alunge fara sa-i afecteze pe cei din satele straine. Pe vremea aceea fratii umblau tunsi, asa ca preotului ii veni repede ideia si batand cu piciorul in pamant striga: "In numele meu, dati in cei tunsi!" In cateva clipe se isca o invalmaseala si in mai putin de o jumatate de ora toate dealurile erau pline de oameni raniti. Unora le-au rupt dinti, altora mainile, coastele ..... Botezul nu a mai avut loc spre dezamajirea fratilor. Dar Dumnezeu a facut ca acolo, la acel macel, sa fie prezent un om din Pintic pe nume Simion care avea rude printre pocaiti. Il cunostea pe preot si in zilele urmatoare a depus o plangere la Militia Dej. Comandatul inainte de a ajunge in functie a fost de credinta baptist. L-a chemat pe preotul Malinas si pe ceilalti la sediu militiei unde le-a incasat o bataie "grasa" apoi a trimis doi militeni sa intrebe pe frati cand si unde vor sa tina botezul. La botezul pazit de data aceasta de militie, au venit frati de pretutindeni, Incolonati cate cinci pe un rand, cu un militean in fata si unul in spate am pornil pe jos pana in Livada la raul Somes. Acolo auzind vestea s-au adunat oameni din Livada, Ghirolt si Iclod fiind o minunatie acea sarbatoare si asa au inceput oameni sa vina la pocainta. Ei, asa stie Dumnezeu sa lucreze. Ar mai fi multe minuni din astea de spus dar .... cu alta ocazie.
Partea douaCam pe la 8 ani am intrat sluga la caii satenilor. Primeam 800 de lei pe o vara intreaga, bani care mergeau pe impozite.Timp de 6 ani am fost vara de vara in aceasta slujba. Pe vant pe furtuna, desi muream de frica tunetelor si fulgerelor eu era pe camp deschis fara scut si fara aparare. Tot in aceasta perioada am dus un chin cumplit din cauza ca acolo la Biserica pocaitilor (unde mergeam tot mai des) am auzit odata ca se zicea:".... calcati pe urmele mele caci eu calc pe ale lui Cristos!" Eu am luat-o asa cum puteam pricepe eu la ani aceea si nu mergeam pe drum sau pe carare ci doar pe marginea lor, prin santuri, fie ca era noroi, fie ca era zapada, ca nu cumva sa calc pe urmele nepocaitilor. Cand se intampla sa mearga vreun pocait in acelasi sens cu mine, ma luam dupa el si doar atunci mergeam si eu pe drum sau pe carare.Asa am inteles eu atunci aceste cuvinte si pana la varsta de 14 ani cand am primit cadou o Biblie. Erau foarte rare pe atunci Bibliile. Ma fascina tot ce citeam in ea si credeam precum un prunc. Prima mea lectura a fost din Geneza si Iacov mi-a placut mult. Am citit acolo ca el a avut 12 fii si Dumnezeu l-a binecuvantat. Atunci m-am rugat asa: "Doamne daca voi creste mare si ma voi casatori da-mi si mie 12 fii ca sa fiu binecuvantat!" Dumnezeu mi-a ascultat rugaciune si cand l-am avut pe al 13-lea copil, mi-am adus aminte de rugaciune din copilarie si mi-am zis: iata ca l-am intrecut pe Iacov. Am deschis Biblia bucuros sa citesc despre el dar spre surprinderea mea nu era asa, Iacov mai avea si o fica. M-am suparat in mine si ma tot intrebam cum am putut sa trec peste aceste versete. Auzisem atatea predici de aici din Iacov si nimeni nu a spus ca mai avea si o fica, Atunci, Domnul, ca sa nu fiu suparat mi-a mai adaos inca 4 fii si asa am ajuns sa am 10 fete si 6 baieti si-I multumesc pentru toti si pentru ca toti sunt la credinta impreuna cu familiile lor. Il slavesc pe Dumnezeu pentru acest har.
Cand am facut 15 ani m-am angajat ca pastor la oi. Am devenit un foarte bun pastor, le ingrijeam foarte bine. Ceilalti pastori aveau cate 150 de oi mulgatoare pe cand eu aveam doar 78 dar laptele de la oile mele era mult mai mult decat al lor.Ziua era un bun pastor dar noaptea nu. Imi era frica foarte mare de lupi asa ca ma inveleam eu bine acolo in suba mea de pastor si dormeam bine fara sa-mi pese de oi. Asa cum sunt uni pastori azi ca le pasa numai de ei. Totusi ma rugam si Domnul ma asculta si trimitea luoul tot la celelalte turme.
Sa revenim la acei ani copilarie care mi-au marcat viata de credinta.
S-a organizat un botez la pocaiti iar predicile s-au tinut in curtea fratelui Berci. Au venit frati din Dobric si din alte parti, predicile fiind tot mai bogate si mai frumoase. Dar in toiul bucuriei a aparut preotul, cel care ma batuse pe mine, preotul Malinas care a a dus cu el diecii si cantorii bisericii ortodocse. Toti erau inarmati cu pari. Pe terenul Ormanului erau doua pasiuni care apartineau; unul satului Pintic si celalat satului Sigau. Multi oameni din aceste sate au venit sa vada de vite si s-au oprit acolo sa asculte predicile. Asta l-a cam incurcat pe preotul Malinas ca nu stia cum sa procedeze, cum sa-i alunge fara sa-i afecteze pe cei din satele straine. Pe vremea aceea fratii umblau tunsi, asa ca preotului ii veni repede ideia si batand cu piciorul in pamant striga: "In numele meu, dati in cei tunsi!" In cateva clipe se isca o invalmaseala si in mai putin de o jumatate de ora toate dealurile erau pline de oameni raniti. Unora le-au rupt dinti, altora mainile, coastele ..... Botezul nu a mai avut loc spre dezamajirea fratilor. Dar Dumnezeu a facut ca acolo, la acel macel, sa fie prezent un om din Pintic pe nume Simion care avea rude printre pocaiti. Il cunostea pe preot si in zilele urmatoare a depus o plangere la Militia Dej. Comandatul inainte de a ajunge in functie a fost de credinta baptist. L-a chemat pe preotul Malinas si pe ceilalti la sediu militiei unde le-a incasat o bataie "grasa" apoi a trimis doi militeni sa intrebe pe frati cand si unde vor sa tina botezul. La botezul pazit de data aceasta de militie, au venit frati de pretutindeni, Incolonati cate cinci pe un rand, cu un militean in fata si unul in spate am pornil pe jos pana in Livada la raul Somes. Acolo auzind vestea s-au adunat oameni din Livada, Ghirolt si Iclod fiind o minunatie acea sarbatoare si asa au inceput oameni sa vina la pocainta. Ei, asa stie Dumnezeu sa lucreze. Ar mai fi multe minuni din astea de spus dar .... cu alta ocazie.
vineri, 15 octombrie 2010
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturia fratelui Nelu Rusu
A ramas doar mama si noi copii eram care eram mici iar impozitele si darile erau foarte mari, asa ca saracia a devenit mai lucie. Eu pana la varsta de 6 ani eram imbracat cu o camasuta lunga, ca un fel de rochita tesuta din canepa, asa de aspra ca nu mai era nevoie sa ma scarpin, ca ma scarpinau hainele ce le purtam.
Odata ma jucam pe malul vaii, unde isi topeau oameni canepa si intr-un moment de neatentie am cazut in apa intr-un loc adanc. copii cu care eram nu ma puteau ajuta sa ies iar mie mi se ingreunase atat de tare hainele de apa ca imi era aproape cu neputinta sa ma tin la suprafata. La stigatele noastre a venit mama si m-a salvat. Am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa-mi faca si mie ca si la ceilalti copii pantaloni. Asa am ajuns sa am si eu pantaloni.
Fiinndca ne era foarte greu, un unchi de-al meu m-a luat ca sluga laudanduse ca ma va ingriji cum poate mai bine. Dar in marea lui grija ma trimetea sa am pasc 4 vaci si ma ameninta ca daca cumva vor intra in porumbul altora, paznicii ma vor duce la Sfatul Popular si ma vor amenda iar el nu-mi va mai plati. Speriat de cele spuse de unchiu ma straduiam din rasputeri sa le pazesc cat mai bine, fugind toata ziua pe langa ele ca un catelus. Apoi la vremea plugului eram pus sa merg inaintea vacilor, sa le conduc, macar ca eram foarte mic, nu avea mila de mine. Nu eram scutit de nici o munca. Intr-o zi, obosit peste puterile mele, am scapat vacile, am cazut si ele au trecut peste mine. Ceva s-a intamplat atunci. Daca oameni nu au avut mila de mine, aceste animale le-a dat o lectie usturatoare; au trecut peste mine dar nu m-au atins nici cu o unghie. Parca calcau cu grija sa nu ma raneasca si cand a ajuns grapa in dreptul meu, unchiul plin de spaima le-a oprit. Unchiul abia atunci si-a dat seama ca sunt prea mic pentru o asa munca.
...............................................
Iarna a venit si duminica mergeam cu unchiul si matusa mea la biserica ortodocsa, unchiul fiind prim orator. Ma lasa in grija matusii el avand loc in strana. Matusa era prea ocupata cu privitul si masuratul celor ce intra in biserica, trebuia sa vada cum erau imbracati fiecare, asa ca eu ma tupili pe langa banci si ma urcai in balconul bisericii. In spatele diecilor era o usa falsa in perete iar pe pragul ei ingenuncheau fetele sa se roage. Baietii din spatele lor le intepau cu un ac ceea ce le faceu sa se intoarca sa vada cine le-a pricinuit durerea si atunci ei le sarutau. Eu ma intrebam mahnit: "Doamne, pentru ce se fac astfel de pacate in acest loc sfant?" Am facut o juruinta sa nu sarut nici o fata pana nu ma voi insura. Si am respectat aceasta juruinta pana la varsta de 24 de ani cand m-am casatorit.
.................................................
La 7 ani ca orice copil m-au dat la scoala. Directoarea intr-o zi ne-a tinut o lectie despre cum sa ne ferim de fulgere. Ne-a spus ca daca cumva ne prinde ploaia pe camp sa nu ne adapostim sub vreun copac sau tufe de lemn pentru ca exista pericolul sa ca sa fim trazniti. In mine a intrat o frica, ce ma temeam eu pana atunci sa vedeti acum. Pentru ca era o foamete mare in acea perioada, oameni din sat mergeau in Palatca si cumparau de acolo porumb, cate 20-30 de kg pentru o perioada de timp bun. S-a dus si mama mea si mi-a spus sa ma duc inaintea ei sa o ajut caci ea va veni cu trenul de dupa-masa. Trebuia sa ma duc in gara la Livada asa ca am pornit dis de dimineata si cand trenul a ajuns in gara atunci intram si eu in sat. Dar de nicaieri au aparut niste nori si a inceput sa se intunece cerul, sa tune sa fulgere. Atunci m-a cuprins o groaza si-o frica si macar ca mama nu era departe de mine, m-am intors repede si am inceput sa fug inapoi spre Orman, spre casa. Cuprins de spaima, spini de pe marginea drumului mi se pareau lupi care alergau dupa mine. Parul de pe cap mi se ridicase ca si la arici si intr-o jumatate de ora am alergat 6 km. lasand-o pe mama in gara cu desagii.
...................................................................................
Cam pe la vreo 8 ani mergeam deja la Biserica Penticostala din sat si am auzit eu acolo ca zicea predicatorul: "... sa nu va inchinati dunmezeilor neamurilor, caci sunt chipuri cioplite!" De Boboteaza a venit popa Malinas cu crucea la scoala si a tot stropit cu apa sfintita peste copii si le dadea crucea sa o sarute. Eu m-am dat inapoi, mai inapoi pana am ramas ultimul. Atunci m-a intrebat:"ce-i cu tine?" Eu foarte sincer am zis ceea ce am auzit la Biserica de pocaiti, ca crucea este chip cioplit si eu nu o sarut. Atunci preotul a ridicat crucea si mi-a dat in cap cu ea. Am intrat sub scena pe care stateau profesorii, m-am prins de un picior de la scena si nu m-au putut scoate de acolo. Preotul a spus ca nu-i nimic ca ma prinde el alta data si m-a prins. Preuteasa era invatatoare si intr-o zi a inlocuit-o. A pus graunte intr-un colt, m-a pus cu genunchii pe ele si in maini mi-a dat doua lemne sa le tim sus, dupa ce mi-a smuls bine urechile. Am stat ce am stat dar si mintea imi lucra: ce sa fac cum sa scap. Cand nu am mai putut sa stau am trantit asa de tare lemnele incat sa se auda in celelalte clase. Cand au venit ceilalti profesori sa vada ce s-a intamplat eu eram deja in banca. Preotul sa nu ramana pagubas m-a pus sa tin degetele unite iar el m-a lovit cu o cheie de bronz pana am crezut ca o sa-mi cada unghiile de durere. M-a amenintat ca nu ramane doar la atat, dar nu m-a mai putut prinde si-l ocoleam ori de cate ori imi iesea in cale.
Asa am luat eu drumul pocaintei din frageda pruncie. Multumesc lui Dumnezeu ca a pregatit acel preot sa ma alerge spre pocainta.
"M-am nascut in satul Orman, judetul Cluj. Sunt cel mai mic dintre cei 6 frati. Parinti mei erau oameni saraci. Tatal meu era paznic padurar si castigul lui era mai mult in bautura . Intr-o zi bause mai mult ca alta data si a adormit pe gramezile de lemne. S-a imbolnavit foarte rau si cum medicina pe atunci nu prea era asa avansata, boala lui s-a agravat si pana la urma l-a rapus.Partea intai
A ramas doar mama si noi copii eram care eram mici iar impozitele si darile erau foarte mari, asa ca saracia a devenit mai lucie. Eu pana la varsta de 6 ani eram imbracat cu o camasuta lunga, ca un fel de rochita tesuta din canepa, asa de aspra ca nu mai era nevoie sa ma scarpin, ca ma scarpinau hainele ce le purtam.
Odata ma jucam pe malul vaii, unde isi topeau oameni canepa si intr-un moment de neatentie am cazut in apa intr-un loc adanc. copii cu care eram nu ma puteau ajuta sa ies iar mie mi se ingreunase atat de tare hainele de apa ca imi era aproape cu neputinta sa ma tin la suprafata. La stigatele noastre a venit mama si m-a salvat. Am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa-mi faca si mie ca si la ceilalti copii pantaloni. Asa am ajuns sa am si eu pantaloni.
Fiinndca ne era foarte greu, un unchi de-al meu m-a luat ca sluga laudanduse ca ma va ingriji cum poate mai bine. Dar in marea lui grija ma trimetea sa am pasc 4 vaci si ma ameninta ca daca cumva vor intra in porumbul altora, paznicii ma vor duce la Sfatul Popular si ma vor amenda iar el nu-mi va mai plati. Speriat de cele spuse de unchiu ma straduiam din rasputeri sa le pazesc cat mai bine, fugind toata ziua pe langa ele ca un catelus. Apoi la vremea plugului eram pus sa merg inaintea vacilor, sa le conduc, macar ca eram foarte mic, nu avea mila de mine. Nu eram scutit de nici o munca. Intr-o zi, obosit peste puterile mele, am scapat vacile, am cazut si ele au trecut peste mine. Ceva s-a intamplat atunci. Daca oameni nu au avut mila de mine, aceste animale le-a dat o lectie usturatoare; au trecut peste mine dar nu m-au atins nici cu o unghie. Parca calcau cu grija sa nu ma raneasca si cand a ajuns grapa in dreptul meu, unchiul plin de spaima le-a oprit. Unchiul abia atunci si-a dat seama ca sunt prea mic pentru o asa munca.
...............................................
Iarna a venit si duminica mergeam cu unchiul si matusa mea la biserica ortodocsa, unchiul fiind prim orator. Ma lasa in grija matusii el avand loc in strana. Matusa era prea ocupata cu privitul si masuratul celor ce intra in biserica, trebuia sa vada cum erau imbracati fiecare, asa ca eu ma tupili pe langa banci si ma urcai in balconul bisericii. In spatele diecilor era o usa falsa in perete iar pe pragul ei ingenuncheau fetele sa se roage. Baietii din spatele lor le intepau cu un ac ceea ce le faceu sa se intoarca sa vada cine le-a pricinuit durerea si atunci ei le sarutau. Eu ma intrebam mahnit: "Doamne, pentru ce se fac astfel de pacate in acest loc sfant?" Am facut o juruinta sa nu sarut nici o fata pana nu ma voi insura. Si am respectat aceasta juruinta pana la varsta de 24 de ani cand m-am casatorit.
.................................................
La 7 ani ca orice copil m-au dat la scoala. Directoarea intr-o zi ne-a tinut o lectie despre cum sa ne ferim de fulgere. Ne-a spus ca daca cumva ne prinde ploaia pe camp sa nu ne adapostim sub vreun copac sau tufe de lemn pentru ca exista pericolul sa ca sa fim trazniti. In mine a intrat o frica, ce ma temeam eu pana atunci sa vedeti acum. Pentru ca era o foamete mare in acea perioada, oameni din sat mergeau in Palatca si cumparau de acolo porumb, cate 20-30 de kg pentru o perioada de timp bun. S-a dus si mama mea si mi-a spus sa ma duc inaintea ei sa o ajut caci ea va veni cu trenul de dupa-masa. Trebuia sa ma duc in gara la Livada asa ca am pornit dis de dimineata si cand trenul a ajuns in gara atunci intram si eu in sat. Dar de nicaieri au aparut niste nori si a inceput sa se intunece cerul, sa tune sa fulgere. Atunci m-a cuprins o groaza si-o frica si macar ca mama nu era departe de mine, m-am intors repede si am inceput sa fug inapoi spre Orman, spre casa. Cuprins de spaima, spini de pe marginea drumului mi se pareau lupi care alergau dupa mine. Parul de pe cap mi se ridicase ca si la arici si intr-o jumatate de ora am alergat 6 km. lasand-o pe mama in gara cu desagii.
...................................................................................
Cam pe la vreo 8 ani mergeam deja la Biserica Penticostala din sat si am auzit eu acolo ca zicea predicatorul: "... sa nu va inchinati dunmezeilor neamurilor, caci sunt chipuri cioplite!" De Boboteaza a venit popa Malinas cu crucea la scoala si a tot stropit cu apa sfintita peste copii si le dadea crucea sa o sarute. Eu m-am dat inapoi, mai inapoi pana am ramas ultimul. Atunci m-a intrebat:"ce-i cu tine?" Eu foarte sincer am zis ceea ce am auzit la Biserica de pocaiti, ca crucea este chip cioplit si eu nu o sarut. Atunci preotul a ridicat crucea si mi-a dat in cap cu ea. Am intrat sub scena pe care stateau profesorii, m-am prins de un picior de la scena si nu m-au putut scoate de acolo. Preotul a spus ca nu-i nimic ca ma prinde el alta data si m-a prins. Preuteasa era invatatoare si intr-o zi a inlocuit-o. A pus graunte intr-un colt, m-a pus cu genunchii pe ele si in maini mi-a dat doua lemne sa le tim sus, dupa ce mi-a smuls bine urechile. Am stat ce am stat dar si mintea imi lucra: ce sa fac cum sa scap. Cand nu am mai putut sa stau am trantit asa de tare lemnele incat sa se auda in celelalte clase. Cand au venit ceilalti profesori sa vada ce s-a intamplat eu eram deja in banca. Preotul sa nu ramana pagubas m-a pus sa tin degetele unite iar el m-a lovit cu o cheie de bronz pana am crezut ca o sa-mi cada unghiile de durere. M-a amenintat ca nu ramane doar la atat, dar nu m-a mai putut prinde si-l ocoleam ori de cate ori imi iesea in cale.
Asa am luat eu drumul pocaintei din frageda pruncie. Multumesc lui Dumnezeu ca a pregatit acel preot sa ma alerge spre pocainta.
La controlul periodic
Cine-i poate intelege si pe doctorii astia?!Astazi am fost la control. Nu ma asteptam sa ma recunoasca dupa fizionomie, dar speram ca dupa ce ma va consulta sa zica: "Pai cine esti tu, pentru ca pacienta mea avea diagnosticul asta si aici in analizele de azi nici urma de ele?!" E clar ca m-am inselat, m-a recunoscut totusi dupa diagnostic. Eu sunt fisa, da bine ati citit, sunt fisa. Citeste fisa si ma recunoaste, d'aia umblu asa finut cu ea cand o iau de la fisier si mi-o duc la cabinet. Ma uit urat la receptionera cand o apuca de-un colt si o expediaza pe etajera cu dosare. Doar sunt eu acolo, nu? Uf ce complicat.
"Domnisoara profesor doctor oncolog, va rog uitati-va la mine, sunt umana, nu sunt obiect, zambiti-mi, va rog. Nu simtiti cand ma consultati ca sunt vie? Nu ma mai plang ca stau la usa dv cel putin 5 ore ca m-am obisnuit, dar dati-mi si mie putina atentie, mie ca om nu ca dosar. Acolo este toata nenorocirea mea, toata suferinta si putrezimea mea, nu vreti sa ma cunoasteti pe mine cea care le infrunt toate? Nu vreti sa vedeti cat sunt de umana? Vreti sa ramaneti cu ideea ca v-ati luptat singura cu aceasta parsiva si nesuferita boala cand de fapt suntem doua? Rigiditatea si raceala dv nu ma ajuta deloc."Daca as putea sa-i spun toate acestea, dar ......
joi, 14 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)