"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturia fratelui Nelu Rusu

Partea a patra

Au fost vremuri de mari sramtorari pentru multi in regimul comunist. Mie cu zece guri de hranit mi se dadea 1kg de paine pe zi.Daca eu nu  puteam eu sa fac nimic,  Dumnezeu in schimb facea minuni. Mergeam la magazin si era de ajuns sa le spun ca am zece guri de hranit ca Dumnezeu le misca inima si imi dadeau mai mult. Se dadea cate un kg de faina alba de persoana, mie imi dadea zece kg si uite asa s-a ingrijit Domnul sa avem ce manca pana am ajuns sa se nasca si cel de-al sasesprezecelea copil. Greutatile ne apasau tot mai tare dar nu ne plangeam, doar ne rugam si ne incredeam in Dumnezeu.
O asociatie crestina din America a avut indemn din partea Domnului sa ne sponsorizeze  prin fratele David Traier, care ne trimetea cate doua pachete cu alimente si medicamente pe luna. Cei care ne-au sponsorizat au ramas in anonimat si nu au obosit sa faca bine multi ani. O alta societate din Olanda trimetea de cate ori era nevoie alimente si haine. Asa se face ca in aceea perioada de criza din tara, familia mea era bine aprovizionata, ba curgea mierea din casa noastra si in alte familii.
Pachetele care veneau din America, le ridicam din vama garii din Cluj. De fiecare data se prezenta un securist si-mi punea aceleasi intrebari: ce legatura am eu cu americani? cine imi trimite mie pachete? si de ce?
 Eu de fiecare data ii faceam cunoscut numarul mare de membri din familia mea, adica 19 ; cei sasesprezece copii,eu si sotia si mai era si mama care sta la noi. Imi verificau pachetul amanuntit apoi dezamajit ma lasa sa plec. Dupa cum spuneam acest ajutor a venit o vreme dupa care s-a oprit. Dumnezeu in bunatatea lui nu ne-a lasat nici de data asta, un frate necunoscut imi trimetea in fiecare luna cate 100 de dolari; atunci era mult aceasta suma. Toate acestea au fost minuni de care ne-am bucurat dar au mai fost si altele care ne-au intarit in credinta si ne-au zidit sufleteste.
Intr-o seara sotia imi spune ca s-au terminat bani si nu mai are nici de paine. Tot ce puteam face era sa ne rugam. Ne-am rugat, prezentand lui Dumnezeu situatia si ne-am culcat. Dimineata am gasit in cutia postala un plic in care era o vedere iar la mijloc erau 5$, astia ne asigurau painea pe aceea zi. Ne-am bucurat si am multumit Domnului. A doua zi sotia a calculat cat am aveam nevoie sa ne ajunga de paine pana sambata ce luam eu bani. Era vorba de 500 de lei Ne-am rugat din nou si am asteptat sa vedem cum va lucra Domnul. In dimineata urmatoare cand copii s-au trezit, au cerut de mancare. Mama lor le-a spus ca nu are nici paine si nici bani sa cumpere. "Sa ne punem sa ne rugam cu toti ca Dumnezeu sa ne trimita paine." le-a spus mama lor.Cam pe la ora 11 a batut la usa un frate, care zicea  ca a fost trimis de Domnul sa ne dea 500 de lei pentru paine. Niciodata nu am luat in imprumut de la oameni, ne-am bazat pe Dumnezeu.
Alta data tot asa am ramas fara bani de paine, aveam nevoie cam de 300 de lei pana la salar. I-am spus sotiei mele: "Cel care ne-a purtat de grija pana acum ne va purta in continuare. Aceea zi era o zi de vara frumoasa, soarele stalucea si lumina lui a patruns in casa mai puternic ca si alta data. Fica noastra cea mare a avut un indemn mare sa iasa afara pe scara blocului. Cand a deschis usa o lumina puternica a facut-o sa dea inapoi. Nu a vazut pe nimeni  iar cand a inchis usa, pe sub usa a zburat un plic stralucitor, erau cei 300 de lei pe care ii cerusem de la Domnul.
Am relatat aceste intamplari minunate din randul sutelor de minuni pe care le-am vazut infaptuinduse in casa noastra. Fiecare minune era un raspuns la intrebarea pe care si-o pun multi si ne-au pus-o si noua:"de ce sa avem atatia copii cand este asa de greu cu ei?". Fiecare copil a fost si este o binecuvantare pentru noi.

de Pavel Valeria