marți, 19 octombrie 2010

http://chisinau.ch/avatar/76/546645.jpg https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1yF60cBgCTiDEK9FbG2koJ0089-blq4Xw31G4b6_vN-71DlnaHx_NUfm0yplcFTn1SnCejn2LYleMBUhaARnFAvGnTyfkxhevXrGVtdV_rrvS8XL8pSfThF-rTqZeFMlkvgY3g3JpTNM/s200/cersetori.png http://0.gravatar.com/avatar/6b9e01165cd0297f03b757cab1618d83?s=48&d=identicon&r=G

Cersind iubire

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1yF60cBgCTiDEK9FbG2koJ0089-blq4Xw31G4b6_vN-71DlnaHx_NUfm0yplcFTn1SnCejn2LYleMBUhaARnFAvGnTyfkxhevXrGVtdV_rrvS8XL8pSfThF-rTqZeFMlkvgY3g3JpTNM/s200/cersetori.png Sunt o cersetoare. 
M-am nascut cu acest instinct, sa cersesc. Priveam in ochii blanzi ai mamei si cerseam un zambet o imbratisare calda de mama. Apoi am crescut si aria de cerut a crescut. Stam cu mana intinsa si cerseam de dimineata pana seara. Adolescenta fiind credeti ca m-am oprit, ca mi-a fost rusine sa cersesc? Nu! Cerseam si foamea nu mi-o puteam potoli. Am devenit sotie si mama dar am continuat sa cersesc. Ma intrebam adesea ce handicap am, care este problema cu mine si de ce traiesc in zdrente tarandu-ma prin colbul drumului cersind. Am maini si picioare, am ochii si am glas de ce cersesc? Nimic si nimeni nu-mi putea raspunde la nedumerirea mea. Tangeam dupa o imbratisare. Imi era dor sa ma alinte cineva si sa-mi spuna ca ma iubeste. Doream sa mi se spuna ca sunt frumoasa si ca sunt unica. Doream sa fiu protejata. Doream sa fiu iubita, asta am cersit toata viata mea IUBIREA. Dar nu o primeam si chiar daca se intampla sa am parte de vreo portioara mica nu facea decat sa-mi starneasca foamea si mai tare. Am incercat de multe ari sa fortez destinul, dar de fiecare data am iesit sifonata si mai goala ca inainte.
Toate acestea pana intr-o zi cand am auzit un zvon: "Vine Isus!" Atunci m-am amestecat si eu printre drumeti si am inceput sa strig: "Ai mila si de mine!" M-a auzit si m-a intrebat ce vreau sa-mi faca? Si i-am raspuns ca vreau sa fiu fericita. Mi-a spus ca daca vreau sa fiu fericita eu trebuie mai intai sa imi capat vederea. M-a atins pe pleoape si solzii mi-au cazut. Acum vedeam si intelegeam tot. Am inteles ca drumul pe care mergeam era gresit, ca IUBIREA pe care o cautam nu era la oameni ci la mine si daca o voi da neconditionat imi va aduce mare fericire. Si asa a fost. Acum sunt iubita de Marele Imparat si de Fiul Sau. IUBIREA Lui curge prin inima mea si o raspandesc in jurul meu. Este minunat sa primesti iubirea direct de la sursa, e curata, e pura.
Ei fratii mei si surioarelor mele, astazi nu mai cersesc ci multumesc din toata inima.
Nu-i adevarat? De ce ziceti ca nu-i adevarat?
Daaa, aveti dreptate. de multe ori cand ma aplec pe genunchi ma trezesc ca doar am cerut si iar am cerut si sunt gata sa ma ridic fara sa imi dau seama ca am practicat vechea meserie -cersitul.
Voi sa nu faceti la fel. Slaviti si binecuvantati pe Dumnezeu si multumiti-I pentru toate lucrurile. Si pentru incercari? Daa, si pentru ele pentru ".....ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsita lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic."
Binecuvantat fie Cel ce mai cauta si astazi oameni gata sa primeasca iubirea Lui. Daca si tu esti un cersetor ca mine nu pregeta sa-l cauti pe Isus.
  de Pavel Valeria




http://www.medievalists.net/wp-content/uploads/2010/10/800px-Beauvais_1.jpg

"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturisirea fratelui Nelu Rusu
Partea a sasea
De multe ori oameni erau curiosi cum ma descurc cu atatia copii : "... nu-ti mananca urechile?" Nu! le raspundeam caci eu am un dumnezeu mare care ne poarta de grija si ne inmulteste chiar si painea cand este nevoie. Am sa va povestesc o astfel de minune.
Era prin 1990 si criza cea mare prin cresterea preturilor am simtit-o si noi. La noi se manca foarte des mamaliga iar acum era foarte scumpa si nu ne puteam apropia de ea iar casul era asa de ieftin. Pe data de 15 septembrie am mers pana la Chiuiesti si la intoarcere am vizitat-o pe sora mea de corp din Rugasesti. Ea mi-a dat o plasa cu faina cam de vreo 11 kg. Pe vremea aceea eram doar 14 acasa. O vecina care era si sora in Domnul venea cu fica ei in fiecare seara cu lucru de mana la noi. Sotia mea punea sa faca mamaliga si pentru ele deci erau 16 porti in fiecare seara. Timp de doua luni in capat din trei in trei zile am mancat mamaliga facuta din aceea plasa de faina. Nimeni nu a observat nimic decat sora noastra care venea la noi nu de foame ci de curioasa sa vada cat ne ajunge acea faina. In data de 15 noiembrie fica cea mare a zis: "Nu stiu ce este cu trista asta ca ori de cate ori iau din ea tot atat ramane!" In seara urmatoare nu a mai gasit decat un pumn de faina. A fost o minune dovedita si sora Uta spunea ea ca tot ne auzea ea ca Dumnezeu ne inmulteste una ne inmulteste alta si a vrut sa vada daca este chiar asa si si-a popus sa vie in fiecare seara si sa urmareasca traista de faina. Si-a vazut minunea. Am calculat, de 25-26 de ori am mancat 16 persoane din acel sac de faina.