miercuri, 6 octombrie 2010
Motto-ul zilei
"Într-o zi Dumnezeu va îţi va şterge lacrimile. Aceleaşi mâini care au întins cerurile, vor atinge obrajii tăi. Aceleaşi mâini care au creat munţii, vor mângâia chipul tău. Aceleaşi mâini care s-au strâns în agonie în timp ce erau străpunse de piroanele romane, vor cuprinde faţa ta şi-ţi vor şterge lacrimile."
Lumea virtuala
si nu-i lipsea nimic.
Intr-o zi insa, crezand ca acest bine
in total i se revenine,
Dori sa cerceteze-o alta lume, mai prielnica
fara nici o piedica.
Isi sapa tunelul morti cu grabire, fara banuiala
ca-l apuca ameteala
Insa, n-apuca sa scoata capul prin fereastra nou zidita
Ca-l si-nhata-o pasarica."
Traiam si eu in lumea mea tihnita fara calculator si fara internet si daca m-ar fi intrebat cineva acum vreun an ce parere am despre lumea virtuala, i-asi fi raspuns ca in tot raul este si ceva bun.
Ei, astazi lucrurile s-au schimbat si pot sa spun cu fermitate ca lumea virtuala este un mare fals pe care vrasmasul ni-l ofera pe tava. A creat o lume unde putem fi perversi, mincinosi, falsi, oameni cu mai multe personalitati, putem spune orice si oricui fara sa ne fie frica de atitudinea celuilalt, fara a ne insusi responsabilitatea afirmatiilor noaste ....Este locul unde devenim obraznici. Daca uitam ca avem un Dumnezeu (si va avea grija vrasmasul sa uitam) vom putea savarsi cu usurinta toate aceste si mult mai multe. Fara bunul simt si constientizarea ca UN OCHI este mereu de veghe cadem in extrema cealalta foarte usor.Vrasmasul stie ca lipsa de socializare ne va duce la izolare si-i va fi apoi foarte usor sa ne manilpuleze, de aceea ne-a creat aceasta lume imagimnara. Victimile lui sunt foarte multe, chiar si dintre copii Domnului.
De unde stiu? Pai pocmai i-am cazut si eu in plasa. Am acceptat propunerea lui de "a-mi face prieteni si cunostine" in aceasta lume moarta.
Acolo, in lumea virtuala nu aveti sute de “prieteni”, unii au mii de “prieteni” virtuali. In lumea in care traim e greu sa iti gasesti un priten adevarat, fetele si baietii nu arata chiar ca in poze, nu sunt toti fotomodele. In lumea reala relatiile nu se termina cu un ”ingnore’ ci poate in spitale sau inchisori. Lumea reala e prea reala ca sa te ascunzi de ea, am ales sa devin mai reala si mai putin virtuala.
Stati putin asa, sa nu ma intelegeti gresit, nu toti au aceasi soarta! Eu am fost slaba, dar sunt persoane care au taria de a folosi aceasta lume moarta pentru a trezi la viata; acestia sunt prea putini din pacate.
GANDURILE MELE
Marturia mea
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: "- Te iubesc c-o iubire vesnica!" Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunc inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
"Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: " ... cu ce ai sa cumperi paine la copii?" Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe "Cersetorul meu" ... dar ... in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
".... Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
" Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea." Proverbe 19:17
Pavel Valeria
MARTIRIE
As vrea sa impartasesc cu d-voastra ultima mea experienta cu Domnul. Eu am avut cancer si am trecut printr-o operatie si un tratament radio-chimio-terapeut foarte sever, Am fost foarte bucuroasa cand la ultimele analize mi s-a spus ca boala s-a retras total. Dar in mintea mea s-au nascut tot felul de intrebari, care 100% nu erau de la Domnul. "De ce trebuie sa trecem si noi copiii Tai Doamne prin aceasta boala "cancer"? De ce daca tot trecem nu santem vindecati miraculos si sa nu trebuiasca sa trecem pe la medici? Nu s-ar putea sa faci deosebire intre noi si cei din lume, Doamne, cum ai facut cu evreii in tara Egiptului? ....
Tot framantandu-mi mintea, am auzit vocea Duhului Sfant zicandu-mi:
"Eu lucrez in fel si chip; aminteste-ti cum stateam langa tine, cand erai pe patul de suferinta (Ii simteam prezenta acolo la reanimare, unde nu avea voie nimeni sa stea langa mine) si cum am intervenit pentru tine si oameni au ramas uimiti de ceea ce am facut pentru tine. Aminteste-ti de pacea ce am lasat-o peste tine ( aveam o pace in acele zile, ca ma uimea si pe mine), de increderea ta, de zambetul si multumirea ce Am pus-o pe fata ta si cantarea de lauda care ti-Am lasat-o in inima. Am pus dejetul pe rana ce au facut-o oameni si s-a vindecat ( doctorii erau uimiti ce repede mi s-a vindecat rana (operatia), in ciuda diabetului depistat). Nu te-am lasat nici o clipa singura!
Am dorit ca cei din lume sa nu poata zice in ziua aceea: "... bine, bine dar pe ei i-ai scutit de boli si suferinte!"
Voiam sa le spun prin pacea ta, prin seninatatea ta si bucuria pe care ti-am dat-o:
"Priviti, acesta este copilul Meu; si ea sufera, dar nu dispera, si ea este bolnava dar nu ma blastama si nu se leapada de Mine!"
Si apoi am vrut ca prin incercare sa te curat de zgura, sa-ti intaresc credinta; iar prin lipsurile pamantesti am vrut sa te fac sa-ti incredintezi ziua de maine in mana Mea.
Ochii Mei au plans pentru tine, pentru ca durerea ta a fost si durerea Mea.
Prin toate astea te-Am binecuvantat!!!"
Inca odata trebuie sa ma plec in fata intelepciunii Lui Dumnezeu si sa spun ca si psalmistul: " Cat de nepatrunse mi se pas gandurile Tale, Dumnezeule, ..."
Dumnezeu nu ne lasa sa trecem la voia intamplarii prin incercari, El are un scop bine intemeiat. Daca nu ne vindeca sa putem spune "uoau" nu inseamna ca nu si-a facut numele de Slava in fata celor necredinciosi. Am citit undeva :
"Am invatat ca infrant nu sunt atunci cand am durere in suflet, cand am lacrimi in ochi, infrangerea e atunci cand incetez sa mai cred, cand incetez sa mai lupt,,,, Dar adevarati luptatori nu renunta niciodata ... Ei lupta pana la sfarsit ... deci ... lupt! Caci ma asteapta Isus cu bratele deschise la sfarsitul drumului sa-mi dea cunuma de imvingator."
Pavel Valeria
Vine Domnul meu Isus
Unde ma va gasi venirea Lui?
As vrea sa-I pot spune : "Te-am asteptat Domnul meu, sunt gata sa plec cu tine!" Si nu va fi greu sa fie asa, dar ce se va intampla cu cei dragi pentru care ma rog si bat zilnic la porti de mila si indurare. Sunt atatia ani de cand toot strig si ma rog, oare de ce nu primesc nici un raspuns? Are cineva solutia? Va rog daca cineva poate sa-mi raspunda la nedumerirea mea sa o faca. Simt ca ma lasa puterile, simt ca totul este atat de apasator ca la urmatorul pas s-ar putea sa ma prabusesc si sa nu pot sa ma mai ridic. Imi veti spune: ai credinta in Dumnezeu, am si cred cu toata inima dar nu stiu de ce zaboveste atat de mult. Ma doare pacatul lor, ma sufoca viciile lor, ii vad incovoiati sub povoara si le spun: - este Unul care poare descatusa, poate elibera; de ce nu ma asculta? Le-as lua eu povara dar deabea mai merg sub a mea.
As vrea sa vi Doamne dar pe langa dorul ce ma roade dupa tine, este dorinta sa-i vad mantuiti ... asa ca te rog: nu sa zabovesti ci sa-i mantuiesti mai curand. Vino Doamne Isuse, vino!
Maranata!!!
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: "- Te iubesc c-o iubire vesnica!" Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunc inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
"Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: " ... cu ce ai sa cumperi paine la copii?" Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe "Cersetorul meu" ... dar ... in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
".... Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
" Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea." Proverbe 19:17
Pavel Valeria
MARTIRIE
As vrea sa impartasesc cu d-voastra ultima mea experienta cu Domnul. Eu am avut cancer si am trecut printr-o operatie si un tratament radio-chimio-terapeut foarte sever, Am fost foarte bucuroasa cand la ultimele analize mi s-a spus ca boala s-a retras total. Dar in mintea mea s-au nascut tot felul de intrebari, care 100% nu erau de la Domnul. "De ce trebuie sa trecem si noi copiii Tai Doamne prin aceasta boala "cancer"? De ce daca tot trecem nu santem vindecati miraculos si sa nu trebuiasca sa trecem pe la medici? Nu s-ar putea sa faci deosebire intre noi si cei din lume, Doamne, cum ai facut cu evreii in tara Egiptului? ....
Tot framantandu-mi mintea, am auzit vocea Duhului Sfant zicandu-mi:
"Eu lucrez in fel si chip; aminteste-ti cum stateam langa tine, cand erai pe patul de suferinta (Ii simteam prezenta acolo la reanimare, unde nu avea voie nimeni sa stea langa mine) si cum am intervenit pentru tine si oameni au ramas uimiti de ceea ce am facut pentru tine. Aminteste-ti de pacea ce am lasat-o peste tine ( aveam o pace in acele zile, ca ma uimea si pe mine), de increderea ta, de zambetul si multumirea ce Am pus-o pe fata ta si cantarea de lauda care ti-Am lasat-o in inima. Am pus dejetul pe rana ce au facut-o oameni si s-a vindecat ( doctorii erau uimiti ce repede mi s-a vindecat rana (operatia), in ciuda diabetului depistat). Nu te-am lasat nici o clipa singura!
Am dorit ca cei din lume sa nu poata zice in ziua aceea: "... bine, bine dar pe ei i-ai scutit de boli si suferinte!"
Voiam sa le spun prin pacea ta, prin seninatatea ta si bucuria pe care ti-am dat-o:
"Priviti, acesta este copilul Meu; si ea sufera, dar nu dispera, si ea este bolnava dar nu ma blastama si nu se leapada de Mine!"
Si apoi am vrut ca prin incercare sa te curat de zgura, sa-ti intaresc credinta; iar prin lipsurile pamantesti am vrut sa te fac sa-ti incredintezi ziua de maine in mana Mea.
Ochii Mei au plans pentru tine, pentru ca durerea ta a fost si durerea Mea.
Prin toate astea te-Am binecuvantat!!!"
Inca odata trebuie sa ma plec in fata intelepciunii Lui Dumnezeu si sa spun ca si psalmistul: " Cat de nepatrunse mi se pas gandurile Tale, Dumnezeule, ..."
Dumnezeu nu ne lasa sa trecem la voia intamplarii prin incercari, El are un scop bine intemeiat. Daca nu ne vindeca sa putem spune "uoau" nu inseamna ca nu si-a facut numele de Slava in fata celor necredinciosi. Am citit undeva :
"Am invatat ca infrant nu sunt atunci cand am durere in suflet, cand am lacrimi in ochi, infrangerea e atunci cand incetez sa mai cred, cand incetez sa mai lupt,,,, Dar adevarati luptatori nu renunta niciodata ... Ei lupta pana la sfarsit ... deci ... lupt! Caci ma asteapta Isus cu bratele deschise la sfarsitul drumului sa-mi dea cunuma de imvingator."
Pavel Valeria
Vine Domnul meu Isus
Unde ma va gasi venirea Lui?
As vrea sa-I pot spune : "Te-am asteptat Domnul meu, sunt gata sa plec cu tine!" Si nu va fi greu sa fie asa, dar ce se va intampla cu cei dragi pentru care ma rog si bat zilnic la porti de mila si indurare. Sunt atatia ani de cand toot strig si ma rog, oare de ce nu primesc nici un raspuns? Are cineva solutia? Va rog daca cineva poate sa-mi raspunda la nedumerirea mea sa o faca. Simt ca ma lasa puterile, simt ca totul este atat de apasator ca la urmatorul pas s-ar putea sa ma prabusesc si sa nu pot sa ma mai ridic. Imi veti spune: ai credinta in Dumnezeu, am si cred cu toata inima dar nu stiu de ce zaboveste atat de mult. Ma doare pacatul lor, ma sufoca viciile lor, ii vad incovoiati sub povoara si le spun: - este Unul care poare descatusa, poate elibera; de ce nu ma asculta? Le-as lua eu povara dar deabea mai merg sub a mea.
As vrea sa vi Doamne dar pe langa dorul ce ma roade dupa tine, este dorinta sa-i vad mantuiti ... asa ca te rog: nu sa zabovesti ci sa-i mantuiesti mai curand. Vino Doamne Isuse, vino!
Maranata!!!
GANDURILE MELE
Lacrima
Sti ce face Domnul nostru cu lacrimile noastre?
Le aduna in burduful Lui si cand isi ating greutatea - asta vreau sa cred eu - le transforma in perle pe care le aseaza la cununa care ne va fi pusa pe cap in aceea zi mareata.
Cineva care a fost rapit la Domnul a zis ca fiecare lacrima se transforma intr-o floricica foarte frumoasa care este sadita pe campul cerului. Locul unde el a fost dus, zicea ca, era plin de floricele, si i s-a atras atentia sa nu cumva sa le calce.
Nu e minunat? Asa precum perla se formeaza prin durerea scoici, tot asa si perla sufletului straluceste in urma lacrimilor.
Varsam lacrimi de durere, de fericire, de frustrare, de ciuda, de emotii, sunt multe sentimente care ne fac sa plangem, dar orice fel de lacrima aduce usurare, lacrimile incalzesc si purifica cugetul si in chip miraculos instaureaza pacea si armonia in suflet.
Ferice de cei ce plang!
Cand le simti ca ti se prelind fierbinti pe obraz, sti ca esti lutul maleabil ce accepta mana calda si modelatoare a Olarului.
... un gand
MARTURIE
…. si m-am intors la Domnul (Pavel Valeria )
Cu inima zdrobita, neiubita de nimeni si neinteleasa, zaceam in ungherul intunecat al deznadejdii, asteptandu-mi sfarsitul. ”Oare atat a fost tot?” – ma intrebam adesea; ”Nu mai exista pentru mine nici o speranta?”
Asa m-a gasit Domnul cand atat de timid a batut la usa inimii mele. Nu credeam ca cineva ma mai poate iubi, asa ca nu i-am dat ascultare. Stam dupa zavor si pandeam prin crapatura usii sa vad ce m-ar indemna ca sa-I deschid!? Privindu-L, lumina Lui a trecut prin ochiul meu la suflet, lasandu-mi atata pace; nu mai vazusem pe cineva atat de plin de iubire, avea atata bunatate … Dar avea Mainile strapunse si pe cap purta o cununa de spini insangerata, pieptul ii era rosu, parca era plin de trandafiri … atata jale … atata durere … oare cine i-au pricinuit toate acestea? Si parca imi auzea gandurile caci mi-a raspuns: “Tu cu pacatul tau! ” Durerea remuscarii pe care am simtit-o in pieptul meu m-a facut sa cad la pamant. Am tras incet zavorul, gandindu-ma cu groaza ce o sa-mi faca; desi meritam orice; dar nu … mai bine nu …. poate alta data … nu, sa nu intre acum! Stam incremenita si asteptam sa dea buzna, sa ma certe, sa-mi ceara sa fac lucruri de care nu eram capabila sa le fac …. Asa a trecut o vreme in care treptat linistea si pacea s-au asternut peste fiinta mea. Intr-un tarziu m-am uitat sa vad ce face? De ce nu intra? Statea tacut, gata oricand sa intre, dar numai daca deschideam eu. Atunci n-am mai putut sa stau nepasatoare si usa I-am deschis-o larg; si odata cu Oaspetele-mi drag, a intrat atata lumina, atata pace si un balsam minunat, cum nu mi-am putut imagina vreodata.
M-a luat m-a dus la scaldatoare, apoi m-a imbracat intr-o haina de printesa, mi-a pus inel pe deget si incaltari noi mi-a dat, sa pot strabate tot tinutul si sa povestesc tuturor despre mantuirea mea. Asa am ajuns la voi si va marturisesc ca nu l-as mai lasa niciodata sa plece din inima mea.
“Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!” – Asa va cheama Domnul pe voi toti care mai stati departe de El! Veniti, veniti la EL
Pavel Valeria
Sti ce face Domnul nostru cu lacrimile noastre?
Le aduna in burduful Lui si cand isi ating greutatea - asta vreau sa cred eu - le transforma in perle pe care le aseaza la cununa care ne va fi pusa pe cap in aceea zi mareata.
Cineva care a fost rapit la Domnul a zis ca fiecare lacrima se transforma intr-o floricica foarte frumoasa care este sadita pe campul cerului. Locul unde el a fost dus, zicea ca, era plin de floricele, si i s-a atras atentia sa nu cumva sa le calce.
Nu e minunat? Asa precum perla se formeaza prin durerea scoici, tot asa si perla sufletului straluceste in urma lacrimilor.
Varsam lacrimi de durere, de fericire, de frustrare, de ciuda, de emotii, sunt multe sentimente care ne fac sa plangem, dar orice fel de lacrima aduce usurare, lacrimile incalzesc si purifica cugetul si in chip miraculos instaureaza pacea si armonia in suflet.
Ferice de cei ce plang!
Cand le simti ca ti se prelind fierbinti pe obraz, sti ca esti lutul maleabil ce accepta mana calda si modelatoare a Olarului.
... un gand
MARTURIE
…. si m-am intors la Domnul (Pavel Valeria )
Cu inima zdrobita, neiubita de nimeni si neinteleasa, zaceam in ungherul intunecat al deznadejdii, asteptandu-mi sfarsitul. ”Oare atat a fost tot?” – ma intrebam adesea; ”Nu mai exista pentru mine nici o speranta?”
Asa m-a gasit Domnul cand atat de timid a batut la usa inimii mele. Nu credeam ca cineva ma mai poate iubi, asa ca nu i-am dat ascultare. Stam dupa zavor si pandeam prin crapatura usii sa vad ce m-ar indemna ca sa-I deschid!? Privindu-L, lumina Lui a trecut prin ochiul meu la suflet, lasandu-mi atata pace; nu mai vazusem pe cineva atat de plin de iubire, avea atata bunatate … Dar avea Mainile strapunse si pe cap purta o cununa de spini insangerata, pieptul ii era rosu, parca era plin de trandafiri … atata jale … atata durere … oare cine i-au pricinuit toate acestea? Si parca imi auzea gandurile caci mi-a raspuns: “Tu cu pacatul tau! ” Durerea remuscarii pe care am simtit-o in pieptul meu m-a facut sa cad la pamant. Am tras incet zavorul, gandindu-ma cu groaza ce o sa-mi faca; desi meritam orice; dar nu … mai bine nu …. poate alta data … nu, sa nu intre acum! Stam incremenita si asteptam sa dea buzna, sa ma certe, sa-mi ceara sa fac lucruri de care nu eram capabila sa le fac …. Asa a trecut o vreme in care treptat linistea si pacea s-au asternut peste fiinta mea. Intr-un tarziu m-am uitat sa vad ce face? De ce nu intra? Statea tacut, gata oricand sa intre, dar numai daca deschideam eu. Atunci n-am mai putut sa stau nepasatoare si usa I-am deschis-o larg; si odata cu Oaspetele-mi drag, a intrat atata lumina, atata pace si un balsam minunat, cum nu mi-am putut imagina vreodata.
M-a luat m-a dus la scaldatoare, apoi m-a imbracat intr-o haina de printesa, mi-a pus inel pe deget si incaltari noi mi-a dat, sa pot strabate tot tinutul si sa povestesc tuturor despre mantuirea mea. Asa am ajuns la voi si va marturisesc ca nu l-as mai lasa niciodata sa plece din inima mea.
“Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!” – Asa va cheama Domnul pe voi toti care mai stati departe de El! Veniti, veniti la EL
Pavel Valeria
GANDURILE MELE
La revedere ne vedem acasa ...
Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vgheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
Stau intre pamant si cer cu bratele intinse ca o balanta si incep sa pun in causul drept tot ce voi lasa atunci cand pasi-mi se vor indrepta spre cer.
Familia cu sotul si iubiti mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu -imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam: "Balza, ada-mi in flaciol!"Mai sunt fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul - cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare a vietii mele? Nu, acestea mu ma pot tinea aici!
Apoi incep sa pun in cusul stang ce ma asteapta acolo: un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus, nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Acolo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nuvoi suferi nici de caldura
Pavel Valeria
Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vgheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
Stau intre pamant si cer cu bratele intinse ca o balanta si incep sa pun in causul drept tot ce voi lasa atunci cand pasi-mi se vor indrepta spre cer.
Familia cu sotul si iubiti mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu -imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam: "Balza, ada-mi in flaciol!"Mai sunt fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul - cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare a vietii mele? Nu, acestea mu ma pot tinea aici!
Apoi incep sa pun in cusul stang ce ma asteapta acolo: un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus, nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Acolo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nuvoi suferi nici de caldura
Pavel Valeria
Abonați-vă la:
Postări (Atom)