"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturia fratelui Nelu Rusu

Partea a treia

  Pana la 18 ani au fost multe necazuri de care nu vreau sa-mi mai aduc aminte. La 18 am facut legamantul cu domnul si botezul, atunci nu era voie pana la 18 ani sa te botezi. Ei de aici a inceput pocainta adevarata in viata mea. In perioada 18 si 24 de ani cand m-am casatorit am petrecut o viata plina de rugaciune si staruinta.Din cauza prigoanei din partea preotilor si rau voitorilor ne intalneam la rugaciune intre hotarele dintre satele Pintic si Orman si staruiam in rugaciune pana dupa miezul noptii. Impartaseam bucurii de minunate si Duhul domnului se cobora intre noi. Nu ne-au prins niciodata pentru ca ne schimbam locul  de intalnire mereu.
  In anul 1962 pe 20 ianuarie m-am casatorit in urma unei prorocii care s-a implinit intocmai. de la inceput am hotarat sa primim copii asa cum scrie in Psalmi, ca p mostenire de la Domnul. Ni se spunea ca ne va fi greu si asa a fost dar noi ne-am rugat lui Dumnezeu si i-am zis: "Doamne, Dumnezeule adevarat, noi suntem de acord saprimim toti copii pe care ni-i vei da, dar noi Ti-i dam tie in grija. tu Doamne da-le paine si apa iar noi ne vom face datoria de parinti si vom fi ca niste administratori pentru mostenirea Ta binecuvantata. Te mai rugam sa le dai un duh de pocainta ca atunci cand tu ne vei chema acasa sa putem spune cum a spus Moise lui Faraon- nici o unghie nu vrem sa ramana aici- si sa mai putem spune ca si Isaia- Iata Doamne, noi si copii pe care ni i-ai dat, toti suntem aici.
  Copii venind in fiecare an, sotia mea nu putea sa-si ia servici, numai pe la colectiv atat cat putea pe langa copii, eu fiind singurul care aducea bani in casa. In cida acestui lucru am observat ca putinul nostu nu se termina niciodata. familia desi crestea la numar nu duceam lipsa de niciodata, Credeam in versetul care zice ca putinul celui neprihanit va fi binecuvantat. Nu ca ma credeam eu neprihanit dar vedeam harul Domnului cum inmultea putinul nostru.
  Am mai luat o hotarare inaintea lui Dumnezeu, desi nu a fost usor de tinut daorita regimului comunist si regulilor lor. Am pretuit mult Cuvantul in care scrie ca mai mult face o zi in Casa Domnului dect o mie in alta parte si am hotarats ca nu voi lucra nici intr-o Dumnunuca. Mergeam Dumninica la Biserica dar mi se taiau anumite drepturi financiare, dar le primeam din  partea Domnului si asa nu se simtea nici o lipsa. Incercarea cea mare nu a intarziat sa apara. In 1970 au fost niste inundatii mari in tara. Lucram la o fabrica de mobila din Cluj iar conducerea a hotarat ca fiecare muncitor sa puna la colecta cate 500 de lei si ca sa nu se simta la salar au hotarat sa se lucreze 5 duminicii consecutiv. Partidul era atunci cel care avea ultimul cuvant si Partidul asa a hotarat. S-a intocmit totusi un tabel si am fost constransi sa semnam amenintandu-ne cu sanctiuni mari daca refuzam. Toti colegii mei se intrebau si asteptau curiosi sa vada ce face pocaitul. Bineinteles ca am refuzat iar i m-au amenintat cu sanctiuni usturatoare.
  Luni dimineata, maistru ma astepta cu un transfer la alta sectie ca pedeapsa. Sefa de brigada a sosit cu o hartie in care eram anuntat ca am fost sanctionat cu 10%  si ca daca voi indrazni sa ma duc la biroul presedintelui voi mai incasa inaca 5% din salar. Am luat hartia si m-am dus direct la presedintele sindicatului. Am fost primit dar nu era singur, era cu un domn inalt de la Bucuresti. M-au intrebat de ce sunt nemultumit ca m-au mutat la alta sectie ca este mai bine acolo?! "Eu nu sunt suparat ca m-au mutat, sunt suparat ca am fost sanctionat si mi se ia din salariu iar eu am zece guri de hranit." Tovarasul de la Bucuresti  voia sa stie daca numai pentru ca nu am fost Dumnunica la lucru am fost sanctionat. Tov. presedinte i-a spus ca eu sunt cu religia si nu lucrez Duminica. "Puteai sa vii macar o Duminica si dupa aia si daca nu mai veneai." Dar eu i-am spus: "Atunci cand incepi un razboi este rusinos sa nu invingi!" si apoi am plecat.
  Toti sosoteau ca pocaitul a fost la presedinte. Dar lucrurile au luat o alta intorsatura spre favoarea mea, in aceea sectie unde am fost mutat disciplinar nu se lucra numai un schimb si ori de cate ori veneau cu tabelul eu eram scutit si nici nu am fost sanctionat. Asa lucreaza Domnul nostru, slavit sa-I fie numele.
........................................................
de Pavel Valeria