Partea a saseaDe multe ori oameni erau curiosi cum ma descurc cu atatia copii : "... nu-ti mananca urechile?" Nu! le raspundeam caci eu am un dumnezeu mare care ne poarta de grija si ne inmulteste chiar si painea cand este nevoie. Am sa va povestesc o astfel de minune.
Era prin 1990 si criza cea mare prin cresterea preturilor am simtit-o si noi. La noi se manca foarte des mamaliga iar acum era foarte scumpa si nu ne puteam apropia de ea iar casul era asa de ieftin. Pe data de 15 septembrie am mers pana la Chiuiesti si la intoarcere am vizitat-o pe sora mea de corp din Rugasesti. Ea mi-a dat o plasa cu faina cam de vreo 11 kg. Pe vremea aceea eram doar 14 acasa. O vecina care era si sora in Domnul venea cu fica ei in fiecare seara cu lucru de mana la noi. Sotia mea punea sa faca mamaliga si pentru ele deci erau 16 porti in fiecare seara. Timp de doua luni in capat din trei in trei zile am mancat mamaliga facuta din aceea plasa de faina. Nimeni nu a observat nimic decat sora noastra care venea la noi nu de foame ci de curioasa sa vada cat ne ajunge acea faina. In data de 15 noiembrie fica cea mare a zis: "Nu stiu ce este cu trista asta ca ori de cate ori iau din ea tot atat ramane!" In seara urmatoare nu a mai gasit decat un pumn de faina. A fost o minune dovedita si sora Uta spunea ea ca tot ne auzea ea ca Dumnezeu ne inmulteste una ne inmulteste alta si a vrut sa vada daca este chiar asa si si-a popus sa vie in fiecare seara si sa urmareasca traista de faina. Si-a vazut minunea. Am calculat, de 25-26 de ori am mancat 16 persoane din acel sac de faina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu