"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturisirea fratelui Nelu Rusu

Partea a cincea

Dar au fost si zile de suferinta si frustrare .....
Odata, unul dintre copii a facut aprindere de plamani. Drumul pana la spital era tare lung si greu. Am chemat doi frati cu care ne-am rugat si Domnul l-a vindecat si nu a mai trebuit sa-l internam.
Alta data, lucram la Beclean. Dupa trei zile cand am venit acasa, patru dintre copii nosti erau bolnavi. Sotia a inceput sa planga. Nu avea curajul sa ramana singura cu ei de frica ca nu cumva sa moara vreo unu. Eu am imbarbatat-o si i-am spus ca i-am incredintat in mana Domnului si sa stea linistita. Seara dupa servici, desi eram epuizat am mers cu un alt frate in satul vecin la rugaciune. Acolo a iesit o prorocie pentru mine in care Domnul imi zicea: "...asculta barbatule care ai lasat acasa patru copii bolnavi pe pat si ai zis ca vor muri. Nu va muri nici unul ca Eu sunt Medicul." La doua zile, la intoarcerea mea acasa, copii erau bine, sanatosi. Asa lucreaza Dumnezeul nostru. Ar mai fi multe alte minuni similare pe care vi le-as putea spune, dar ma opresc la acestea.
As vrea sa va mai marturisesc cum m-am mutat eu la Gherla din satul Orman. Lucram la constructii de blocuri in Gherla. Nu m-am gandit niciodata ca voi locui in bloc, chiar spuneam ca nu mi-ar place. In 1979, intr-o dimineata cand veneam de la autobuz printre blocuri, am auzit o voce clara si raspicata care imi spunea sa cer apartament ca trebuie sa ma mut in Gherla. Mesajul s-a repetat de tri ori.Era clar pentru mine, asa ca am hotarat sa merg la seful de santier sa-mi dea apartamet. Acesta a ramas surprins si mi-a spus ca la santeristi nu se da apartamente dar sa incerc totusi la primarie. Primaria a spus ca ei nu sunt in masura sa-mi dea si ca nu au repartitii pentru santeristi, dar daca vreau, se poate pe bani. Am luat cu imprumut de unde am putut si cand sa depun cei 25 de mii lei, avansul pe care trebuia sa-l depun la CEC a venit tovarasul inginer de la birou nostru si m-a rugat sa nu cumva sa fac asta ca ar fi de rasul lumii ca eu santerist cu atatia copii sa-mi iau apartament pe bani. L-am ascultat dar apartement nu am primit. Cand mi s-a nascut al 12-lea copil am avut un indemn sa-i scriu lui Ceausescu o scrisoare si sa-l invit la binecuvantarea copilului nostru. A fost o scrisosre simpla scrisa pe o foaie de caiet:"Am vazut in ziare ca iubiti mult copiii. Intrucat in familia mea s-a nascut cel de al 12-lea copilas va invit la binecuvantarea pruncului meu." Nu i-am spus nimin cu privire la sramtorarea noasta, doar atat. Am asteptat raspuns trei luni si nici un raspuns. M-am pus pe rugaciune si am rugat pe Domnul sa faca ceva pentru ca asa nu se mai putea trai, eram asa de inghesuiti, 15 persoane in doua camere, gaz nu aveam ci doar o soba la curent care nu dadea randament iar pereti curgeau si erau plini de igrasie. Am cazut pe genunchii si m-am rugat sa faca El ceva! Atunci Dumnezeu mi-a raspuns asa: "... nu am fost eu Dumnezeul tau si al tatalui tau din copilaria ta? Ce nu ti-am facut si ce nu ti-am dat de zici ca nu pot sa-ti dau o casa incapatoare? Da, am sa-ti dau, voi lucra prin oameni mari cum nici nu te gandesti, te voi pune intr-un loc unde nu-ti va lipsi painea si apa ..."
Dimineata urmatoare a venit o persoana de la Primarie foarte revoltata de ce am indraznit sa-i scriem tocmai lui Ceausescu si ne-a facut masuratorile locuintei actuale. Peste cateva zile au venit tot de la primarie la mine pe santier si m-au luat si m-au dus la blocul unde urma sa locuiesc. S-au purtat cu mine foarte frumos si mi-au explicat cu rabdare tot ce voiam sa stiu tot intrebandu-ma daca sunt multumit. Eram foarte multumit si slaveam pe Dumnezeu. Interventia mea la oameni de a obtine un apartament a durat luni,(si poate mai dura daca nu intervenea Dumnezeu) dar cand am apelat la Dumnezeu El a facut-o in cateva zile.
Dupa cateva zile iar m-au cautat pe santier de la primarie. De data asta m-au dus in biroul primarului unde ma astepta seful de Partid al judetului Cluj, tovarasul Nichita care avea misiunea sa ma duca pe mine si sotia mea la cumparaturi. Tovarasul Nicolae Ceausescu ne trimisese suma de 3200 lei. Intr-o alta dimineata ma intampinat maistru si mi-a spus ca va fi sanctionat daca ma primeste la lucru. "Va trebui sa te duci inapoi acasa si sa te muti chiar azi, iti vom da noi masina si tot ce ai nevoie, ... asa cum au iesit evrei din Egipt, asa trebuie sa te muti tu astazi. Ia covata cu aluat in spate si pana seara sa fiti mutati." -mia spus maistru. "Pai nu e montata gazul ca de aceea nu ne-am mutat inca." Mi-a spus sa nu port eu grija ca pana seara toate vor fi legate.
Asa lucreaza Dumnezeu si se si tine de promisiunile facute. M-a mutat intr-un loc unde nu mi-a lipsit nici painea si nici apa si desi aveam in fiecare an cate 7-8 copii la scoala nu simteam greul pentru ca Acela care a spus ; "Eu v-am luat in spinare de la obarsia voastra, v-am purtat si vreau sa va mai port pana la caruntetele voastre." Isaia 46:3-4, Acela ne-a purtat si noua de grija . Slavit sa fie El!

"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturia fratelui Nelu Rusu

Partea a patra

Au fost vremuri de mari sramtorari pentru multi in regimul comunist. Mie cu zece guri de hranit mi se dadea 1kg de paine pe zi.Daca eu nu  puteam eu sa fac nimic,  Dumnezeu in schimb facea minuni. Mergeam la magazin si era de ajuns sa le spun ca am zece guri de hranit ca Dumnezeu le misca inima si imi dadeau mai mult. Se dadea cate un kg de faina alba de persoana, mie imi dadea zece kg si uite asa s-a ingrijit Domnul sa avem ce manca pana am ajuns sa se nasca si cel de-al sasesprezecelea copil. Greutatile ne apasau tot mai tare dar nu ne plangeam, doar ne rugam si ne incredeam in Dumnezeu.
O asociatie crestina din America a avut indemn din partea Domnului sa ne sponsorizeze  prin fratele David Traier, care ne trimetea cate doua pachete cu alimente si medicamente pe luna. Cei care ne-au sponsorizat au ramas in anonimat si nu au obosit sa faca bine multi ani. O alta societate din Olanda trimetea de cate ori era nevoie alimente si haine. Asa se face ca in aceea perioada de criza din tara, familia mea era bine aprovizionata, ba curgea mierea din casa noastra si in alte familii.
Pachetele care veneau din America, le ridicam din vama garii din Cluj. De fiecare data se prezenta un securist si-mi punea aceleasi intrebari: ce legatura am eu cu americani? cine imi trimite mie pachete? si de ce?
 Eu de fiecare data ii faceam cunoscut numarul mare de membri din familia mea, adica 19 ; cei sasesprezece copii,eu si sotia si mai era si mama care sta la noi. Imi verificau pachetul amanuntit apoi dezamajit ma lasa sa plec. Dupa cum spuneam acest ajutor a venit o vreme dupa care s-a oprit. Dumnezeu in bunatatea lui nu ne-a lasat nici de data asta, un frate necunoscut imi trimetea in fiecare luna cate 100 de dolari; atunci era mult aceasta suma. Toate acestea au fost minuni de care ne-am bucurat dar au mai fost si altele care ne-au intarit in credinta si ne-au zidit sufleteste.
Intr-o seara sotia imi spune ca s-au terminat bani si nu mai are nici de paine. Tot ce puteam face era sa ne rugam. Ne-am rugat, prezentand lui Dumnezeu situatia si ne-am culcat. Dimineata am gasit in cutia postala un plic in care era o vedere iar la mijloc erau 5$, astia ne asigurau painea pe aceea zi. Ne-am bucurat si am multumit Domnului. A doua zi sotia a calculat cat am aveam nevoie sa ne ajunga de paine pana sambata ce luam eu bani. Era vorba de 500 de lei Ne-am rugat din nou si am asteptat sa vedem cum va lucra Domnul. In dimineata urmatoare cand copii s-au trezit, au cerut de mancare. Mama lor le-a spus ca nu are nici paine si nici bani sa cumpere. "Sa ne punem sa ne rugam cu toti ca Dumnezeu sa ne trimita paine." le-a spus mama lor.Cam pe la ora 11 a batut la usa un frate, care zicea  ca a fost trimis de Domnul sa ne dea 500 de lei pentru paine. Niciodata nu am luat in imprumut de la oameni, ne-am bazat pe Dumnezeu.
Alta data tot asa am ramas fara bani de paine, aveam nevoie cam de 300 de lei pana la salar. I-am spus sotiei mele: "Cel care ne-a purtat de grija pana acum ne va purta in continuare. Aceea zi era o zi de vara frumoasa, soarele stalucea si lumina lui a patruns in casa mai puternic ca si alta data. Fica noastra cea mare a avut un indemn mare sa iasa afara pe scara blocului. Cand a deschis usa o lumina puternica a facut-o sa dea inapoi. Nu a vazut pe nimeni  iar cand a inchis usa, pe sub usa a zburat un plic stralucitor, erau cei 300 de lei pe care ii cerusem de la Domnul.
Am relatat aceste intamplari minunate din randul sutelor de minuni pe care le-am vazut infaptuinduse in casa noastra. Fiecare minune era un raspuns la intrebarea pe care si-o pun multi si ne-au pus-o si noua:"de ce sa avem atatia copii cand este asa de greu cu ei?". Fiecare copil a fost si este o binecuvantare pentru noi.

de Pavel Valeria