La revedere ne vedem acasa ...
Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vgheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
Stau intre pamant si cer cu bratele intinse ca o balanta si incep sa pun in causul drept tot ce voi lasa atunci cand pasi-mi se vor indrepta spre cer.
Familia cu sotul si iubiti mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu -imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam: "Balza, ada-mi in flaciol!"Mai sunt fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul - cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare a vietii mele? Nu, acestea mu ma pot tinea aici!
Apoi incep sa pun in cusul stang ce ma asteapta acolo: un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus, nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Acolo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nuvoi suferi nici de caldura
Pavel Valeria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu