Despre Dumnezeu numai de bine

http://patratosu.files.wordpress.com/2007/01/despre-dumnezeu-numai-de-bine-articol-in-crestinul-azi.pdf

planeta moldova

povestea lui prikoke (cu tîlc!)

Ciprian Porumbescu - Rapsodia Romana

SPLINAhttp://alexcurbet.files.wordpress.com/2010/10/timus.jpg

Splina-Cele mai importante functii ale splinei sunt:
- Distrugerea globulelor rosii imbatranite sau deteriorate;
- Stocare de sange;
- Apararea antiinfectioasa prin producerea unor substante

Stirea zilei

"Criza  nu este economica, criza este spirituala, pedeapsa este economica!!!"

INTELIGENTA

Termenul de < INTELIGENTA > provine de la latinescul INTELLIGERE, care inseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii intre relatii.
Caracterizarea omului ca reprezentând fiinţa inteligentă este valabilă în această formă generală, cât şi în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenţei mai multortipuri de inteligenţă. Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea si dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenţă, care reprezintă fie aplicarea şi amplificarea inteligenţei generale, fie valorificarea inteligenţei fluide, fie rezultatul învăţării şi educaţiei într-un domeniu determinat de activitate. Putem menţiona, din acest punct de vedere, inteligenţa matematică, inteligenţa generală, inteligenţa tehnică.

Dintr-un punct de vedere asemănător, care evidenţiază dimensiunile multiple ale inteligenţei, unii autori vorbesc despre inteligenţa multiplă. Astfel, Howard Gardner stabileşte, în acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligenţă despre care el a spus că pot fi diferenţiate dupa un număr de observaţii. De exemplu, dacă cineva a suferit o rană pe creier, dar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta inseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligenţă. O altă observaţie apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte.

Cele iniţial şapte tipuri de inteligenţă sunt : lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, intrapersonală şi interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligenţa naturalistă. Aceste tipuri de inteligenţă, împreună cu abilităţile si ocupaţiile cel mai des intâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în urmatorul tabel:

Tipul de inteligenţă
Abilităţi
Ocupaţii

Lingvistică
legate de limbă
cititul
scrisul
scriitori
oratori
profesori

logico-matematică
matematice
logice
analitice
oameni de stiinţă
filozofi
matematicieni

Spaţială
înţelegerea şi
manipularea
legăturilor spaţiale
artişti
ingineri
arhitecţi

Muzicală
compunerea şi
interpretarea de
piese muzicale
muzicieni
compozitori

Kinestezică
atletice
atleţi individuali sau
în echipă

Intrapersonală
înţelegerea şi
cunoaşterea sinelui


Interpersonală
înţelegerea şi
cunoaştera celorlalţi
consultanţi
terapeuţi

Socrate si Platon considerau ca inteligenta ii permite omului sa inteleaga ordinea lumii si de a se conduce pe sine insusi, iar Boudha milita pentru eliberarea omului de inteligenta pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire.Pentru gandirea occidentala, inteligenta aparea a fi atributul esential,fundamental al omului, care face din om ceea ce el este,pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la minimum.Au fost foarte controversate si functiile inteligentei.
Filosoful francez, Pierre Janet, definea inteligenta: "mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucrurI.

 Caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1. capacitatea de a solutiona situatiile noi;
2. rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei;
3. adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari(Pierre Janet o definea ca fiind o conduita pe masura)

Pascal considera ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta. Si Shopenhauer vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar si fundamental.

"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturia fratelui Nelu Rusu

Partea a treia

  Pana la 18 ani au fost multe necazuri de care nu vreau sa-mi mai aduc aminte. La 18 am facut legamantul cu domnul si botezul, atunci nu era voie pana la 18 ani sa te botezi. Ei de aici a inceput pocainta adevarata in viata mea. In perioada 18 si 24 de ani cand m-am casatorit am petrecut o viata plina de rugaciune si staruinta.Din cauza prigoanei din partea preotilor si rau voitorilor ne intalneam la rugaciune intre hotarele dintre satele Pintic si Orman si staruiam in rugaciune pana dupa miezul noptii. Impartaseam bucurii de minunate si Duhul domnului se cobora intre noi. Nu ne-au prins niciodata pentru ca ne schimbam locul  de intalnire mereu.
  In anul 1962 pe 20 ianuarie m-am casatorit in urma unei prorocii care s-a implinit intocmai. de la inceput am hotarat sa primim copii asa cum scrie in Psalmi, ca p mostenire de la Domnul. Ni se spunea ca ne va fi greu si asa a fost dar noi ne-am rugat lui Dumnezeu si i-am zis: "Doamne, Dumnezeule adevarat, noi suntem de acord saprimim toti copii pe care ni-i vei da, dar noi Ti-i dam tie in grija. tu Doamne da-le paine si apa iar noi ne vom face datoria de parinti si vom fi ca niste administratori pentru mostenirea Ta binecuvantata. Te mai rugam sa le dai un duh de pocainta ca atunci cand tu ne vei chema acasa sa putem spune cum a spus Moise lui Faraon- nici o unghie nu vrem sa ramana aici- si sa mai putem spune ca si Isaia- Iata Doamne, noi si copii pe care ni i-ai dat, toti suntem aici.
  Copii venind in fiecare an, sotia mea nu putea sa-si ia servici, numai pe la colectiv atat cat putea pe langa copii, eu fiind singurul care aducea bani in casa. In cida acestui lucru am observat ca putinul nostu nu se termina niciodata. familia desi crestea la numar nu duceam lipsa de niciodata, Credeam in versetul care zice ca putinul celui neprihanit va fi binecuvantat. Nu ca ma credeam eu neprihanit dar vedeam harul Domnului cum inmultea putinul nostru.
  Am mai luat o hotarare inaintea lui Dumnezeu, desi nu a fost usor de tinut daorita regimului comunist si regulilor lor. Am pretuit mult Cuvantul in care scrie ca mai mult face o zi in Casa Domnului dect o mie in alta parte si am hotarats ca nu voi lucra nici intr-o Dumnunuca. Mergeam Dumninica la Biserica dar mi se taiau anumite drepturi financiare, dar le primeam din  partea Domnului si asa nu se simtea nici o lipsa. Incercarea cea mare nu a intarziat sa apara. In 1970 au fost niste inundatii mari in tara. Lucram la o fabrica de mobila din Cluj iar conducerea a hotarat ca fiecare muncitor sa puna la colecta cate 500 de lei si ca sa nu se simta la salar au hotarat sa se lucreze 5 duminicii consecutiv. Partidul era atunci cel care avea ultimul cuvant si Partidul asa a hotarat. S-a intocmit totusi un tabel si am fost constransi sa semnam amenintandu-ne cu sanctiuni mari daca refuzam. Toti colegii mei se intrebau si asteptau curiosi sa vada ce face pocaitul. Bineinteles ca am refuzat iar i m-au amenintat cu sanctiuni usturatoare.
  Luni dimineata, maistru ma astepta cu un transfer la alta sectie ca pedeapsa. Sefa de brigada a sosit cu o hartie in care eram anuntat ca am fost sanctionat cu 10%  si ca daca voi indrazni sa ma duc la biroul presedintelui voi mai incasa inaca 5% din salar. Am luat hartia si m-am dus direct la presedintele sindicatului. Am fost primit dar nu era singur, era cu un domn inalt de la Bucuresti. M-au intrebat de ce sunt nemultumit ca m-au mutat la alta sectie ca este mai bine acolo?! "Eu nu sunt suparat ca m-au mutat, sunt suparat ca am fost sanctionat si mi se ia din salariu iar eu am zece guri de hranit." Tovarasul de la Bucuresti  voia sa stie daca numai pentru ca nu am fost Dumnunica la lucru am fost sanctionat. Tov. presedinte i-a spus ca eu sunt cu religia si nu lucrez Duminica. "Puteai sa vii macar o Duminica si dupa aia si daca nu mai veneai." Dar eu i-am spus: "Atunci cand incepi un razboi este rusinos sa nu invingi!" si apoi am plecat.
  Toti sosoteau ca pocaitul a fost la presedinte. Dar lucrurile au luat o alta intorsatura spre favoarea mea, in aceea sectie unde am fost mutat disciplinar nu se lucra numai un schimb si ori de cate ori veneau cu tabelul eu eram scutit si nici nu am fost sanctionat. Asa lucreaza Domnul nostru, slavit sa-I fie numele.
........................................................
de Pavel Valeria

D. Buxtehude: Aria "More Palatino" BuxWV 247

"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturia fratelui Nelu Rusu

Partea doua

Cam pe la 8 ani am intrat sluga la caii satenilor. Primeam 800 de lei pe o vara intreaga, bani care mergeau pe impozite.Timp de 6 ani am fost vara de vara in aceasta slujba.  Pe vant pe furtuna, desi muream de frica tunetelor si fulgerelor eu era pe camp deschis fara scut si fara aparare. Tot in aceasta perioada am dus un chin cumplit din cauza ca acolo la Biserica pocaitilor (unde mergeam tot mai des) am auzit odata ca se zicea:".... calcati pe urmele mele caci eu calc pe ale lui Cristos!" Eu am luat-o asa cum puteam pricepe eu la ani aceea si nu mergeam pe drum sau pe carare ci doar pe marginea lor, prin santuri, fie ca era noroi, fie ca era zapada, ca nu cumva sa calc pe urmele nepocaitilor. Cand se intampla sa mearga vreun pocait in acelasi sens cu mine, ma luam dupa el si doar atunci mergeam si eu pe drum sau pe carare.Asa am inteles eu atunci aceste cuvinte si pana la varsta de 14 ani cand am primit cadou o Biblie. Erau foarte rare pe atunci Bibliile. Ma fascina tot ce citeam in ea si credeam precum un prunc. Prima mea lectura a fost din Geneza si  Iacov mi-a placut mult. Am citit acolo ca el a avut 12 fii si Dumnezeu l-a binecuvantat. Atunci m-am rugat asa: "Doamne daca voi creste mare si ma voi casatori da-mi si mie 12 fii ca sa fiu binecuvantat!" Dumnezeu mi-a ascultat rugaciune si cand l-am avut pe al 13-lea copil, mi-am adus aminte de rugaciune din copilarie si mi-am zis: iata ca l-am intrecut pe Iacov. Am deschis Biblia bucuros sa citesc despre el dar spre surprinderea mea nu era asa, Iacov mai avea si o fica. M-am suparat in mine si ma tot intrebam cum am putut sa trec peste aceste versete. Auzisem atatea predici de aici din Iacov si nimeni nu a spus ca mai avea si o fica, Atunci, Domnul, ca sa nu fiu suparat mi-a mai adaos inca 4 fii si asa am ajuns sa am 10 fete si 6 baieti si-I multumesc pentru toti si pentru ca toti sunt la credinta impreuna cu familiile lor. Il slavesc pe Dumnezeu pentru acest har.
      Cand am facut 15 ani m-am angajat ca pastor la oi. Am devenit un foarte bun pastor, le ingrijeam foarte bine. Ceilalti pastori aveau cate 150 de oi mulgatoare pe cand eu aveam doar 78 dar laptele de la oile mele era mult mai mult decat al lor.Ziua era un bun pastor dar noaptea nu. Imi era frica foarte mare de lupi asa ca ma inveleam eu bine acolo in suba mea de pastor si dormeam bine fara sa-mi pese de oi. Asa cum sunt uni pastori azi ca le pasa numai de ei. Totusi ma rugam si Domnul ma asculta si trimitea luoul tot la celelalte turme.
        Sa revenim la acei ani copilarie care mi-au marcat viata de credinta.
        S-a organizat un botez la pocaiti iar predicile s-au tinut in curtea fratelui Berci. Au venit frati din Dobric si din alte parti, predicile fiind tot mai bogate si mai frumoase. Dar in toiul bucuriei a aparut preotul, cel care ma batuse pe mine, preotul Malinas care a a dus cu el diecii si cantorii bisericii ortodocse. Toti erau inarmati cu pari. Pe terenul Ormanului erau doua pasiuni care apartineau; unul satului Pintic si celalat satului Sigau. Multi oameni din aceste sate au venit sa vada de vite si s-au oprit acolo sa asculte predicile. Asta l-a cam incurcat pe preotul Malinas ca nu stia cum sa procedeze, cum sa-i alunge fara sa-i afecteze pe cei din satele straine. Pe vremea aceea fratii umblau tunsi, asa ca preotului ii veni repede ideia si batand cu piciorul in pamant striga: "In numele meu, dati in cei tunsi!" In cateva clipe se isca o invalmaseala si in mai putin de o jumatate de ora toate dealurile erau pline de oameni raniti. Unora le-au rupt dinti, altora mainile, coastele ..... Botezul nu a mai avut loc spre dezamajirea fratilor. Dar Dumnezeu a facut ca acolo, la acel macel, sa fie prezent un om din Pintic pe nume Simion care avea rude printre pocaiti. Il cunostea pe preot si in zilele urmatoare a depus o plangere la Militia Dej. Comandatul inainte de a ajunge in functie a fost de credinta baptist. L-a chemat pe preotul Malinas si pe ceilalti la sediu militiei unde le-a incasat o bataie "grasa" apoi a trimis doi militeni sa intrebe pe frati cand si unde vor sa tina botezul. La botezul pazit de data aceasta de militie, au venit frati de pretutindeni, Incolonati cate cinci pe un rand, cu un militean in fata si unul in spate am pornil pe jos pana in Livada la raul Somes. Acolo auzind vestea s-au adunat oameni din Livada, Ghirolt si Iclod fiind o minunatie acea  sarbatoare si asa au inceput oameni sa vina la pocainta. Ei, asa stie Dumnezeu sa lucreze. Ar mai fi multe minuni din astea de spus dar .... cu alta ocazie.

"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."

Marturia fratelui Nelu Rusu

Partea intai

        "M-am nascut in satul Orman, judetul Cluj. Sunt cel mai mic dintre cei 6 frati. Parinti mei erau oameni saraci. Tatal meu era paznic padurar si castigul lui era mai mult in bautura . Intr-o zi bause mai mult ca alta data si a adormit pe gramezile de lemne. S-a imbolnavit foarte rau si cum medicina pe atunci nu prea era asa avansata, boala lui s-a agravat si pana la urma l-a rapus.
     A ramas doar  mama si noi copii eram care eram mici iar impozitele si darile erau foarte mari, asa ca  saracia a devenit mai lucie. Eu pana la varsta de 6 ani eram imbracat cu o camasuta  lunga, ca un fel de rochita tesuta din canepa, asa de aspra ca nu mai era nevoie sa ma scarpin, ca ma scarpinau hainele ce le purtam.
     Odata ma jucam pe malul vaii, unde isi topeau oameni canepa si intr-un moment de neatentie am cazut in apa intr-un loc adanc. copii cu care eram nu ma puteau ajuta sa ies iar mie mi se ingreunase atat de tare hainele de apa ca imi era aproape cu neputinta sa ma tin la suprafata. La stigatele noastre a venit mama si m-a salvat. Am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa-mi faca si mie ca si la ceilalti copii pantaloni. Asa am ajuns sa am si eu pantaloni.
    Fiinndca ne era foarte greu, un unchi de-al meu m-a luat ca sluga laudanduse ca ma va ingriji cum poate mai bine. Dar in marea lui grija ma trimetea  sa am pasc 4 vaci si ma ameninta ca daca cumva vor intra in porumbul altora, paznicii ma vor duce la Sfatul Popular si ma vor amenda iar el nu-mi va mai plati. Speriat de cele spuse de unchiu ma straduiam din rasputeri sa le pazesc cat mai bine, fugind toata ziua pe langa ele ca un catelus. Apoi la vremea plugului eram pus sa merg inaintea vacilor, sa le conduc, macar ca eram foarte mic, nu avea mila de mine. Nu eram scutit de nici o munca. Intr-o zi, obosit peste puterile mele, am scapat vacile, am cazut si ele au trecut peste mine. Ceva s-a intamplat atunci. Daca oameni nu au avut mila de mine, aceste animale le-a dat o lectie usturatoare; au trecut peste mine dar nu m-au atins nici cu o unghie. Parca calcau cu grija sa nu ma raneasca si cand a ajuns grapa in dreptul meu, unchiul plin de spaima le-a oprit. Unchiul abia atunci si-a dat seama ca sunt prea mic pentru o asa munca.
...............................................
      Iarna a venit si duminica mergeam cu unchiul si matusa mea la biserica ortodocsa, unchiul fiind prim orator. Ma lasa in grija matusii el avand loc in strana. Matusa era prea ocupata cu privitul si masuratul celor ce intra in biserica, trebuia sa vada cum erau imbracati fiecare, asa ca eu ma tupili pe langa banci si ma urcai in balconul bisericii. In spatele diecilor era o usa falsa in perete iar pe pragul ei ingenuncheau fetele sa se roage. Baietii din spatele lor le intepau cu un ac ceea ce le faceu sa se intoarca sa vada cine le-a pricinuit durerea si atunci ei le sarutau. Eu ma intrebam mahnit: "Doamne, pentru ce se fac astfel de pacate in acest loc sfant?" Am facut o juruinta sa nu sarut nici o fata pana nu ma voi insura. Si am respectat aceasta juruinta pana la varsta de 24 de ani cand m-am casatorit.
.................................................
   La 7 ani ca orice copil m-au dat la scoala. Directoarea intr-o zi ne-a tinut o lectie despre cum sa ne ferim de fulgere. Ne-a spus ca daca cumva ne prinde ploaia pe camp sa nu ne adapostim sub vreun copac sau tufe de lemn pentru ca exista pericolul sa ca sa fim trazniti. In mine a intrat o frica, ce ma temeam eu pana atunci sa vedeti acum. Pentru ca era o foamete mare in acea perioada, oameni din sat  mergeau in  Palatca si cumparau de acolo porumb, cate 20-30 de kg pentru o perioada de timp bun. S-a dus si mama mea si mi-a spus sa ma duc inaintea ei sa o ajut caci ea va veni cu trenul de dupa-masa. Trebuia sa ma duc in gara la Livada asa ca am pornit dis de dimineata si cand trenul a ajuns in gara atunci intram si eu in sat. Dar de nicaieri au aparut niste nori si a inceput sa se intunece cerul, sa tune sa fulgere. Atunci m-a cuprins o groaza si-o frica si macar ca mama nu era departe de mine, m-am intors repede si am inceput sa fug inapoi spre Orman, spre casa. Cuprins de spaima, spini de pe marginea drumului mi se pareau lupi care alergau dupa mine. Parul de pe cap mi se ridicase ca si la arici si intr-o jumatate de ora am alergat 6 km. lasand-o pe mama in gara cu desagii.
...................................................................................
Cam pe la vreo 8 ani mergeam deja la Biserica Penticostala din sat si am auzit eu acolo ca zicea predicatorul: "... sa nu va inchinati  dunmezeilor neamurilor, caci sunt chipuri cioplite!" De Boboteaza a venit popa Malinas cu crucea la scoala si a tot stropit cu apa sfintita peste copii si le dadea crucea sa o sarute. Eu m-am dat inapoi, mai inapoi pana am ramas ultimul. Atunci m-a intrebat:"ce-i cu tine?" Eu foarte sincer am zis ceea ce am auzit la Biserica de pocaiti, ca crucea este chip cioplit si eu nu o sarut. Atunci preotul a ridicat crucea si mi-a dat in cap cu ea. Am intrat sub scena pe care stateau profesorii, m-am prins de un picior  de la scena si nu m-au putut scoate de acolo. Preotul a spus ca nu-i nimic ca ma prinde el alta data si m-a prins. Preuteasa era invatatoare si intr-o zi a inlocuit-o. A pus graunte intr-un colt, m-a pus cu genunchii pe ele si in maini mi-a dat doua lemne sa le tim sus, dupa ce mi-a smuls bine urechile. Am stat ce am stat dar si mintea imi lucra: ce sa fac cum sa scap. Cand nu am mai putut sa stau am trantit asa de tare lemnele incat sa se auda in celelalte clase. Cand au venit ceilalti profesori sa vada ce s-a intamplat eu eram deja in banca. Preotul sa nu ramana pagubas m-a pus sa tin degetele unite iar el m-a lovit cu o cheie de bronz pana am crezut ca o sa-mi cada unghiile de durere. M-a amenintat ca nu ramane doar la atat, dar nu m-a mai putut prinde si-l ocoleam ori de cate ori imi iesea in cale.
        Asa am luat eu drumul pocaintei din frageda pruncie. Multumesc lui Dumnezeu ca a pregatit acel preot sa ma alerge spre pocainta.

La controlul periodic

Cine-i poate intelege si pe doctorii astia?!

Astazi am fost la control. Nu ma asteptam sa ma recunoasca dupa  fizionomie, dar speram ca dupa ce ma va consulta sa zica: "Pai cine esti tu, pentru ca pacienta mea avea diagnosticul asta si aici in analizele de azi nici urma de ele?!" E clar ca m-am inselat, m-a recunoscut totusi dupa diagnostic. Eu sunt fisa, da bine ati citit, sunt fisa. Citeste fisa si ma recunoaste, d'aia umblu asa finut cu ea cand o iau de la fisier si mi-o duc la cabinet. Ma uit urat la receptionera cand o apuca de-un colt si o expediaza pe etajera cu dosare. Doar sunt eu acolo, nu? Uf ce complicat.

"Domnisoara profesor doctor oncolog, va rog uitati-va la mine, sunt umana, nu sunt obiect, zambiti-mi, va rog. Nu simtiti cand ma consultati ca sunt vie? Nu ma mai plang ca stau la usa dv cel putin 5 ore ca m-am obisnuit, dar dati-mi si mie putina atentie, mie ca om nu ca dosar. Acolo este toata nenorocirea mea, toata suferinta si putrezimea mea, nu vreti sa ma cunoasteti pe mine cea care le infrunt toate? Nu vreti sa vedeti cat sunt de umana? Vreti sa ramaneti cu ideea ca v-ati luptat singura cu aceasta parsiva si nesuferita boala cand de fapt suntem doua? Rigiditatea si raceala dv nu ma ajuta deloc."

Daca as putea sa-i spun toate acestea, dar ......

Mami m-a dezbracat si eu nu pot sa ma acopar, nu va uitati, va rog! :)

Ce minunat ne-a creat Dumnezeu, nu?

Denisa

Ce diferenţă este între suflet şi duh?

Publicat de Preot Vasile Filat,

Întrebare:

Apreciez foarte mult fiecare articol si fiecare raspuns la intrebare. Acest portal imi este de mare ajutor si deja mai mult de doi ani primesc directie, incurajare, raspunsuri la intrebari si motivare! Va multumesc foarte mult. Intrebarea mea este cu privire la suflet si duh, care este diferenta biblica dintre aceste doua?

Nu este uşor de răspuns la această întrebare. Teologii se împart în două păreri. Unii susţin că sufletul şi duhul este una şi aceeaşi, iar alţii că sunt diferite. De ce? Cuvintele “duh” şi “suflet” sunt folosite în sensuri foarte apropiate diferenţa cu greu poate fi văzută doar în dependenţă de context. Cuvântul “suflet” este ebraicul nefesh care se întâlneşte de 780 ori în Vechiul Testament şi este tradus în română cu suflet, suflare, viaţă, vieţuitoare, etc. În Noul Testament este folosit de 103 ori grecescul psuche care iarăşi este tradus în română cu suflet, viaţă, etc. Cuvântul “duh” este ebraicul ruah în Vechiul Testament care înseamnă aier în mişcare, suflare, vânt. În Noul Testament duhul este grecescul pneuma şi are aceeaşi semnificaţie de suflare, răsuflare sau vânt.

Ce ne face să credem că duhul este diferit de suflet?

În Noul Testament există două texte care prezintă duhul separat de suflet. Prima se găseşte în Epistola I a lui Pavel către Tesaloniceni:

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23)

Iar a doua se găseşte în Epistola către Evrei:

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. (Evrei 4:12)

O mare diferenţă

Conform Scripturii suflet au şi oamenii şi animalele. În textul din Geneza 1:20-24 cuvântul tradus în româneşte “vieţuitoare” este ebraicul “nefesh” care înseamnă suflet.

Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare (nefesh) şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele (nefesh) care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare (nefesh) după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. (Geneza 1:20-24)

Deci, suflet au şi oamenii şi animalele şi sufletul este viaţa din om sau din animale.
Nu am găsit însă menţionat în Biblie duhul la animale, ci doar la oameni şi aceasta mai ales când ţine de relaţia omului cu Dumnezeu. Iată un exemplu:

Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:16)

Conform acestui verset, duhul omului este cel care conlucrează cu Duhul Sfânt primit de la Dumnezeu când ne-am născut din nou, adică când ne-am născut din Duh.

BANC

Un american viziteaza Bucuresriu cu un taximetrist, Trec pe langa guvern:
- Ce este cladirea asta asa mare?
- Este palatul guvernului, domnule.
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in 10 ani, domnule.
- Mult timp! La noi era gata in doi ani! Stiti noi avem o tehnologie mai avansata!!! Taximetristu nu zice nimic. Mai merg ei ce merg si americanul intreaba:
- Cladirea astace este?
- Este sediu primariei, domnule.
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in juma' de an.
- Mult... la noi era gata in doua trei luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung si la Casa poporului:
- Oooo, dar ce este cladirea aceasta? La care taximetristu:
- Nu stiu, ca azi dimuneata nu era aici!

Ei asta e !!!                    

  Aud foarte des afirmatia: "S-au schimbat treburile, mai frate, lumea a evoluat, santem cu un pas inainte!" M-am tot intrebat, unde a inaintat frate, ca pamantul stim cu totii, este rotund si intelepul  Solomon spune ca ce a fost va mai fi si ce este a mai fost. De unde dorinta asta mare de a avansa in stiinta in cunoastere? Mai intelepti nu suntem pentru ca avem cunostintele generale, nu, nu ne face intelepti  nici descoperirile stintifice ... daca sunt descoperiri atunci inseamna ca ele erau acolo si daca erau acolo inseamna ca le-a pus cineva acolo. Vedeti orice am face tot de unde am pornit vom ajunge pentru ca ne rotim, pamantul se roteste, viata se roteste. Hmm .... viata aici pe pamant este doar o bucla in toata evolutia creatiunii lui Dumnezeu. Ne nastem ca sa murim; din tarana suntem si in tarana ne intoarcem .... Ploaia cade pe pamant ca apoi sa se evapore si sa ajunga din nou ploaie. Uitati-va la pomi, de ce credeti ca suntem asemanati, in Biblie cu pomii? Pentru ca ne nastem, murim ca apoi sa inviem iarasi. Tot ce este creat sta ca un indrumator pentru noi sa putem sa-l intelegem pe Dumnezeu si noi spunem: woow ce destept sunt, atunci cand descoperim o noutate!
Ce rade Dumnezeu de noi atunci cand mandri, ridicam biruitori "jucarioara" pe care El o "ascunsese" in asa fel sa o putem gasi.
Evolutionistii cred ca maimuta s-a transformat in om. Ei, eu cred ca omul fara Dumnezeu sau mai pe inteles, omul certat cu Dumnezeu devine maimuta.
Satana a fost denumit de Martin Luther “Maimuta lui Dumnezeu”. Satan este cel care vrea sa credem ca suntem superi de inteligenti si ca nu mai avem nevoie de Dumnezeu.

"Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.'" Isaia 14:13-14
de Pavel Valeria

Aaacuum am spus!!!

Curcubeul peste orasul meu

Versetul zilei

"Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?"Psalmii 11:3