De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.
Era in preajma craciunului afara ningea asa de tare de nu se vedea la doi metri inainte, asa erau iernile din copilaria mea, cu multa zapada. Ne pregateam de sarbatori, mama varuia cohia iar noi fetele faceam ultimele retusuri la curatenie. Prajiturile le faceam in cursul saptamanii, in fiecare seara cate una doua, faceam cel putin sase prajituri. Seara dupa ce trerminam lucru prin gospodarie, fiecare isi stia "slujba", intram in casa si ne apucam de framantat, eu mai putin ca eram cea mai mica, eram buna numai la adus lemne, a baga pe foc si probabil sa spal vasele. Eu le vedeam cele mai grele treburi din casa. Asa ne gasea ajunul Craciunulu, cu prajiturile umplute, cu o curatenie exemplara, pana si in cotetul gainilor, cu haine gata pregatite sa putem merge la colindat.
In seara de ajun ne adunam o trupa mare de copii si porneam la colindat. O faceam cu atata drag ca si cei care nu ne primeau ne chema inopoi cand ne auzea cum colindam pe vecinul lor. Doar catre dimineata ajungeam acasa si abea atunci simteam frigul si oboseala. Vocile noastre stridente rasuna in tot cartierul aducand veselia si voia buna in fiecare casa.
Astazi nu auzi numai tipete si injuraturi, bubuituri de petarde si rasete provocate de prea mult alcool consumat.
Si atunci era alcool si poate multi dintre noi am fi baut dar erau parinti cu capul pe umeri care poate mai repede ne-ar fi dat un sut in dos decat un pahar de bautura.
Stati si cugetati dv, craciunul de acum si cel de atunci. Oare am pierdut Craciunul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu