vineri, 12 noiembrie 2010

reteta buuna....

Borşul

M-a luat prea repede valul. Trebuia să dau o băutură la 700.000. A trecut prea repede.
De data asta dau … BORŞUL. Băutura mea preferată. Este înrudită cu braga şi este la fel de ieftină, “ca braga”.
Vă spun cum facem noi borşul, dar dăm şi ceva bibliografie.

INGREDIENTELE:
1. 500 g de tărîţe de grîu. Se găsesc la Selgros la preţ foarte bun.
2. 1 cană de mălai sau 200-250 g.
3. 5 litri de apă fierbinte. Dacă aveţi fierbător electric din acela cu oprire automată la aburi, puneţi direct din fierbător apa la vremea pe care o vom indica. Izolaţi într-un castronel apă fiartă cu verdeţurile…. adică…
4. 2 linguriţe de leuştean uscat. De preferat marca FUCHS tot de la Selgros. Dacă aveţi crud, abia culesc, că tot vine primăvara, este şi mai bine. Leuşteanul crud trebuie frînt, un pic tocat, dar cu milă. Se pun cam două fire întregi.
5. 1 crenguţă de vişin. Se găseşte pe stradă, în caz că nu se găseşte în curtea proprie. Crenguţele de vişin se pot cumula în avans şi se păstrează în frigider foarte bine. Ah, era să uit. DAFIN. Se pune şi dafin.
6. Un vas din lut, de preferinţă de 8 litri (se găsesc la Izvorul Crişului pe marginea drumului, dar trebuie plătite, de obicei stau nişte oameni şi le păzesc) sau un borcan de 7 sau 10 litri de sticlă.
7. O lingură de lemn cu coadă lungă. Tot la Izvorul Crişului. Se poate lua ca bonus la vasul de lut. Se amestecă numai cu lingură de lemn.
8. Asta este punctul cel mai dificil: HUŞTELE. Definţie: huştele sînt “cuibul”, adică tărîţe care au mai fost folosite la aceeaşi procedură, de aflat în borşul dinainte. Noi le-am luat de la Iaşi. Le-am transportat ca pe odoare într-o pungă şi le-am pus imediat în noua noastră compoziţie. Dacă nu aveţi de unde să faceţi rost de huşte, la primul borş se poate pune o feliuţă de pîine neagră sau graham autentic, nu cu amelioratori şi alte otrăvuri. Unii pun tărîţe amestecate cu puţină drojdie, lăsate un pic în pace şi apoi stoarse.
PREPARARE
0. Se spală vasul, se igienizează cu apă fiartă cu grijă ca să nu se ducă smalţul. Acest fel de vase sînt foarte sensibile la diferenţele de temperatură. Cînd alegeţi vasul trebuie să vă uitaţi foarte bine la smalţul din interior.
1. Se amestecă tărîţele cu mălaiul şi cu huştele.
Se cîntă un cîntecel între timp pînă se aşează. Evitaţi manelele. Fac rău la borş. Merge şi cu muzică populară, cîntece de leagăn sau din repertoriul copiilor venit cu Abecedarul.
2. Se pune apă călduţă peste acestea cît “să le cuprindă”.
3. Se pune apa fiartă pînă sus, pînă se umple vasul. Se înţelege: cei 5 litri.
4. În aceşti 5 litri de apă se pune leuşteanul şi alte verdeţuri după gust. Aici nu trebuie uitată crenguţa de vişin, care face toţi banii.
5. În timp ce se toarnă apa fiartă se amestecă energic.
6. Se acoperă şi se înveleşte într-o pătură vasul pentru a-i asigura o răcire treptată.
7. Din cînd în cînd, minim de două ori, sau de cîte ori vă mănîncă curiozitatea, se amestecă în el. Nu trebuie descoperit de prea multe ori ca să nu “răcească”.
8. A doua zi, sau după 24 de ore, este gata. Mie îmi place doupă 20 de ore. Nataliei, după 24, adică mai acru.
9. Peste aceeaşi compoziţie se mai poate turna din nou apă fierbinte şi se mai produc încă două rînduri. Maxim. A treia oară este destul de diluat, dar mie îmi place. Nataliei, nu! De asta noi facem numai de două ori. Cînd am rămas singur acasă am făcut pe furiş şi al treilea rînd. :) E bun.
10. Se scoate cu un furtun, exact aşa cum se scoate benzina din rezervor prin crearea de presiune. Rezultă cam 3,5 litri de borş autentic, natural, bun, sănătos.
Problema este cu gusturile ardeleneşti. Ardelenii nu rezistă la borş. Caută baia imediat. De asta trebuie îndulcit cu puţină miere. Are un gust ciudat, asemănător cu braga, dar este suportabil.
Noi, fiind amîndoi din Regat, deşi după accent nu se cunoaşte, iubim borşul.
Care este cel mai mare beneficiu? Curăţă rinichii ca nimic altceva. Eu am o problemă cu rinichii. Problema cu ceaiul de rinichi este că îţi dizolvă mineralele din organism şi le fugăreşte cu tot cu pietre. Borşul menţine rinichii sănătoşi şi aduce minerale, enzime, fermenţi în organism.
Singurul inconvenient, pe lîngă gustul discutabil funcţie de zona din care venim fiecare, este un uşor deranjament stomacal pentru primele zile. Dar trece! Nu este prea recomandabil celor care au ulcer sau gastrite. Eu am un început de ulcer, gastrită şi altele şi beau fără probleme.
Recomandarea mea este să puneţi borşul în frigider şi să îl beţi de la rece. Vara face minuni.
BIBLIOGRAFIE
http://melianda.blogspot.com/2008/12/umplerea-borsului.html
http://www.bucataras.ro/articole/267/bors_facut_in_casa.html
http://romanians.bc.ca/node/6354
http://www.reteteculinare.ro/forum/discutii/bors_facut_acasa_retete_de_preparare_a_borsului_pt_ciorbe-1489/
http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/la-doctor-pe-tocuri/comorile-naturii-borsul.html
http://www.adevarul.ro/Ce-despre-putina-borsul-stiai_0_47995235.html
http://www.formula-as.ro/2005/697/medicina-naturista-25/borsul-otetul-si-zeama-de-varza-6592
http://www.terapiinaturiste.ro/preparate-bors.php
http://lialorena.blogspot.com/2009/12/prepararea-borsului-sau-umplerea.html

Niciun comentariu: