sâmbătă, 16 octombrie 2010
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturia fratelui Nelu Rusu
Cand am facut 15 ani m-am angajat ca pastor la oi. Am devenit un foarte bun pastor, le ingrijeam foarte bine. Ceilalti pastori aveau cate 150 de oi mulgatoare pe cand eu aveam doar 78 dar laptele de la oile mele era mult mai mult decat al lor.Ziua era un bun pastor dar noaptea nu. Imi era frica foarte mare de lupi asa ca ma inveleam eu bine acolo in suba mea de pastor si dormeam bine fara sa-mi pese de oi. Asa cum sunt uni pastori azi ca le pasa numai de ei. Totusi ma rugam si Domnul ma asculta si trimitea luoul tot la celelalte turme.
Sa revenim la acei ani copilarie care mi-au marcat viata de credinta.
S-a organizat un botez la pocaiti iar predicile s-au tinut in curtea fratelui Berci. Au venit frati din Dobric si din alte parti, predicile fiind tot mai bogate si mai frumoase. Dar in toiul bucuriei a aparut preotul, cel care ma batuse pe mine, preotul Malinas care a a dus cu el diecii si cantorii bisericii ortodocse. Toti erau inarmati cu pari. Pe terenul Ormanului erau doua pasiuni care apartineau; unul satului Pintic si celalat satului Sigau. Multi oameni din aceste sate au venit sa vada de vite si s-au oprit acolo sa asculte predicile. Asta l-a cam incurcat pe preotul Malinas ca nu stia cum sa procedeze, cum sa-i alunge fara sa-i afecteze pe cei din satele straine. Pe vremea aceea fratii umblau tunsi, asa ca preotului ii veni repede ideia si batand cu piciorul in pamant striga: "In numele meu, dati in cei tunsi!" In cateva clipe se isca o invalmaseala si in mai putin de o jumatate de ora toate dealurile erau pline de oameni raniti. Unora le-au rupt dinti, altora mainile, coastele ..... Botezul nu a mai avut loc spre dezamajirea fratilor. Dar Dumnezeu a facut ca acolo, la acel macel, sa fie prezent un om din Pintic pe nume Simion care avea rude printre pocaiti. Il cunostea pe preot si in zilele urmatoare a depus o plangere la Militia Dej. Comandatul inainte de a ajunge in functie a fost de credinta baptist. L-a chemat pe preotul Malinas si pe ceilalti la sediu militiei unde le-a incasat o bataie "grasa" apoi a trimis doi militeni sa intrebe pe frati cand si unde vor sa tina botezul. La botezul pazit de data aceasta de militie, au venit frati de pretutindeni, Incolonati cate cinci pe un rand, cu un militean in fata si unul in spate am pornil pe jos pana in Livada la raul Somes. Acolo auzind vestea s-au adunat oameni din Livada, Ghirolt si Iclod fiind o minunatie acea sarbatoare si asa au inceput oameni sa vina la pocainta. Ei, asa stie Dumnezeu sa lucreze. Ar mai fi multe minuni din astea de spus dar .... cu alta ocazie.
Partea douaCam pe la 8 ani am intrat sluga la caii satenilor. Primeam 800 de lei pe o vara intreaga, bani care mergeau pe impozite.Timp de 6 ani am fost vara de vara in aceasta slujba. Pe vant pe furtuna, desi muream de frica tunetelor si fulgerelor eu era pe camp deschis fara scut si fara aparare. Tot in aceasta perioada am dus un chin cumplit din cauza ca acolo la Biserica pocaitilor (unde mergeam tot mai des) am auzit odata ca se zicea:".... calcati pe urmele mele caci eu calc pe ale lui Cristos!" Eu am luat-o asa cum puteam pricepe eu la ani aceea si nu mergeam pe drum sau pe carare ci doar pe marginea lor, prin santuri, fie ca era noroi, fie ca era zapada, ca nu cumva sa calc pe urmele nepocaitilor. Cand se intampla sa mearga vreun pocait in acelasi sens cu mine, ma luam dupa el si doar atunci mergeam si eu pe drum sau pe carare.Asa am inteles eu atunci aceste cuvinte si pana la varsta de 14 ani cand am primit cadou o Biblie. Erau foarte rare pe atunci Bibliile. Ma fascina tot ce citeam in ea si credeam precum un prunc. Prima mea lectura a fost din Geneza si Iacov mi-a placut mult. Am citit acolo ca el a avut 12 fii si Dumnezeu l-a binecuvantat. Atunci m-am rugat asa: "Doamne daca voi creste mare si ma voi casatori da-mi si mie 12 fii ca sa fiu binecuvantat!" Dumnezeu mi-a ascultat rugaciune si cand l-am avut pe al 13-lea copil, mi-am adus aminte de rugaciune din copilarie si mi-am zis: iata ca l-am intrecut pe Iacov. Am deschis Biblia bucuros sa citesc despre el dar spre surprinderea mea nu era asa, Iacov mai avea si o fica. M-am suparat in mine si ma tot intrebam cum am putut sa trec peste aceste versete. Auzisem atatea predici de aici din Iacov si nimeni nu a spus ca mai avea si o fica, Atunci, Domnul, ca sa nu fiu suparat mi-a mai adaos inca 4 fii si asa am ajuns sa am 10 fete si 6 baieti si-I multumesc pentru toti si pentru ca toti sunt la credinta impreuna cu familiile lor. Il slavesc pe Dumnezeu pentru acest har.
Cand am facut 15 ani m-am angajat ca pastor la oi. Am devenit un foarte bun pastor, le ingrijeam foarte bine. Ceilalti pastori aveau cate 150 de oi mulgatoare pe cand eu aveam doar 78 dar laptele de la oile mele era mult mai mult decat al lor.Ziua era un bun pastor dar noaptea nu. Imi era frica foarte mare de lupi asa ca ma inveleam eu bine acolo in suba mea de pastor si dormeam bine fara sa-mi pese de oi. Asa cum sunt uni pastori azi ca le pasa numai de ei. Totusi ma rugam si Domnul ma asculta si trimitea luoul tot la celelalte turme.
Sa revenim la acei ani copilarie care mi-au marcat viata de credinta.
S-a organizat un botez la pocaiti iar predicile s-au tinut in curtea fratelui Berci. Au venit frati din Dobric si din alte parti, predicile fiind tot mai bogate si mai frumoase. Dar in toiul bucuriei a aparut preotul, cel care ma batuse pe mine, preotul Malinas care a a dus cu el diecii si cantorii bisericii ortodocse. Toti erau inarmati cu pari. Pe terenul Ormanului erau doua pasiuni care apartineau; unul satului Pintic si celalat satului Sigau. Multi oameni din aceste sate au venit sa vada de vite si s-au oprit acolo sa asculte predicile. Asta l-a cam incurcat pe preotul Malinas ca nu stia cum sa procedeze, cum sa-i alunge fara sa-i afecteze pe cei din satele straine. Pe vremea aceea fratii umblau tunsi, asa ca preotului ii veni repede ideia si batand cu piciorul in pamant striga: "In numele meu, dati in cei tunsi!" In cateva clipe se isca o invalmaseala si in mai putin de o jumatate de ora toate dealurile erau pline de oameni raniti. Unora le-au rupt dinti, altora mainile, coastele ..... Botezul nu a mai avut loc spre dezamajirea fratilor. Dar Dumnezeu a facut ca acolo, la acel macel, sa fie prezent un om din Pintic pe nume Simion care avea rude printre pocaiti. Il cunostea pe preot si in zilele urmatoare a depus o plangere la Militia Dej. Comandatul inainte de a ajunge in functie a fost de credinta baptist. L-a chemat pe preotul Malinas si pe ceilalti la sediu militiei unde le-a incasat o bataie "grasa" apoi a trimis doi militeni sa intrebe pe frati cand si unde vor sa tina botezul. La botezul pazit de data aceasta de militie, au venit frati de pretutindeni, Incolonati cate cinci pe un rand, cu un militean in fata si unul in spate am pornil pe jos pana in Livada la raul Somes. Acolo auzind vestea s-au adunat oameni din Livada, Ghirolt si Iclod fiind o minunatie acea sarbatoare si asa au inceput oameni sa vina la pocainta. Ei, asa stie Dumnezeu sa lucreze. Ar mai fi multe minuni din astea de spus dar .... cu alta ocazie.
vineri, 15 octombrie 2010
"Copii sunt singurile bunuri pamantesti cu care vom merge in cer ..."
Marturia fratelui Nelu Rusu
A ramas doar mama si noi copii eram care eram mici iar impozitele si darile erau foarte mari, asa ca saracia a devenit mai lucie. Eu pana la varsta de 6 ani eram imbracat cu o camasuta lunga, ca un fel de rochita tesuta din canepa, asa de aspra ca nu mai era nevoie sa ma scarpin, ca ma scarpinau hainele ce le purtam.
Odata ma jucam pe malul vaii, unde isi topeau oameni canepa si intr-un moment de neatentie am cazut in apa intr-un loc adanc. copii cu care eram nu ma puteau ajuta sa ies iar mie mi se ingreunase atat de tare hainele de apa ca imi era aproape cu neputinta sa ma tin la suprafata. La stigatele noastre a venit mama si m-a salvat. Am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa-mi faca si mie ca si la ceilalti copii pantaloni. Asa am ajuns sa am si eu pantaloni.
Fiinndca ne era foarte greu, un unchi de-al meu m-a luat ca sluga laudanduse ca ma va ingriji cum poate mai bine. Dar in marea lui grija ma trimetea sa am pasc 4 vaci si ma ameninta ca daca cumva vor intra in porumbul altora, paznicii ma vor duce la Sfatul Popular si ma vor amenda iar el nu-mi va mai plati. Speriat de cele spuse de unchiu ma straduiam din rasputeri sa le pazesc cat mai bine, fugind toata ziua pe langa ele ca un catelus. Apoi la vremea plugului eram pus sa merg inaintea vacilor, sa le conduc, macar ca eram foarte mic, nu avea mila de mine. Nu eram scutit de nici o munca. Intr-o zi, obosit peste puterile mele, am scapat vacile, am cazut si ele au trecut peste mine. Ceva s-a intamplat atunci. Daca oameni nu au avut mila de mine, aceste animale le-a dat o lectie usturatoare; au trecut peste mine dar nu m-au atins nici cu o unghie. Parca calcau cu grija sa nu ma raneasca si cand a ajuns grapa in dreptul meu, unchiul plin de spaima le-a oprit. Unchiul abia atunci si-a dat seama ca sunt prea mic pentru o asa munca.
...............................................
Iarna a venit si duminica mergeam cu unchiul si matusa mea la biserica ortodocsa, unchiul fiind prim orator. Ma lasa in grija matusii el avand loc in strana. Matusa era prea ocupata cu privitul si masuratul celor ce intra in biserica, trebuia sa vada cum erau imbracati fiecare, asa ca eu ma tupili pe langa banci si ma urcai in balconul bisericii. In spatele diecilor era o usa falsa in perete iar pe pragul ei ingenuncheau fetele sa se roage. Baietii din spatele lor le intepau cu un ac ceea ce le faceu sa se intoarca sa vada cine le-a pricinuit durerea si atunci ei le sarutau. Eu ma intrebam mahnit: "Doamne, pentru ce se fac astfel de pacate in acest loc sfant?" Am facut o juruinta sa nu sarut nici o fata pana nu ma voi insura. Si am respectat aceasta juruinta pana la varsta de 24 de ani cand m-am casatorit.
.................................................
La 7 ani ca orice copil m-au dat la scoala. Directoarea intr-o zi ne-a tinut o lectie despre cum sa ne ferim de fulgere. Ne-a spus ca daca cumva ne prinde ploaia pe camp sa nu ne adapostim sub vreun copac sau tufe de lemn pentru ca exista pericolul sa ca sa fim trazniti. In mine a intrat o frica, ce ma temeam eu pana atunci sa vedeti acum. Pentru ca era o foamete mare in acea perioada, oameni din sat mergeau in Palatca si cumparau de acolo porumb, cate 20-30 de kg pentru o perioada de timp bun. S-a dus si mama mea si mi-a spus sa ma duc inaintea ei sa o ajut caci ea va veni cu trenul de dupa-masa. Trebuia sa ma duc in gara la Livada asa ca am pornit dis de dimineata si cand trenul a ajuns in gara atunci intram si eu in sat. Dar de nicaieri au aparut niste nori si a inceput sa se intunece cerul, sa tune sa fulgere. Atunci m-a cuprins o groaza si-o frica si macar ca mama nu era departe de mine, m-am intors repede si am inceput sa fug inapoi spre Orman, spre casa. Cuprins de spaima, spini de pe marginea drumului mi se pareau lupi care alergau dupa mine. Parul de pe cap mi se ridicase ca si la arici si intr-o jumatate de ora am alergat 6 km. lasand-o pe mama in gara cu desagii.
...................................................................................
Cam pe la vreo 8 ani mergeam deja la Biserica Penticostala din sat si am auzit eu acolo ca zicea predicatorul: "... sa nu va inchinati dunmezeilor neamurilor, caci sunt chipuri cioplite!" De Boboteaza a venit popa Malinas cu crucea la scoala si a tot stropit cu apa sfintita peste copii si le dadea crucea sa o sarute. Eu m-am dat inapoi, mai inapoi pana am ramas ultimul. Atunci m-a intrebat:"ce-i cu tine?" Eu foarte sincer am zis ceea ce am auzit la Biserica de pocaiti, ca crucea este chip cioplit si eu nu o sarut. Atunci preotul a ridicat crucea si mi-a dat in cap cu ea. Am intrat sub scena pe care stateau profesorii, m-am prins de un picior de la scena si nu m-au putut scoate de acolo. Preotul a spus ca nu-i nimic ca ma prinde el alta data si m-a prins. Preuteasa era invatatoare si intr-o zi a inlocuit-o. A pus graunte intr-un colt, m-a pus cu genunchii pe ele si in maini mi-a dat doua lemne sa le tim sus, dupa ce mi-a smuls bine urechile. Am stat ce am stat dar si mintea imi lucra: ce sa fac cum sa scap. Cand nu am mai putut sa stau am trantit asa de tare lemnele incat sa se auda in celelalte clase. Cand au venit ceilalti profesori sa vada ce s-a intamplat eu eram deja in banca. Preotul sa nu ramana pagubas m-a pus sa tin degetele unite iar el m-a lovit cu o cheie de bronz pana am crezut ca o sa-mi cada unghiile de durere. M-a amenintat ca nu ramane doar la atat, dar nu m-a mai putut prinde si-l ocoleam ori de cate ori imi iesea in cale.
Asa am luat eu drumul pocaintei din frageda pruncie. Multumesc lui Dumnezeu ca a pregatit acel preot sa ma alerge spre pocainta.
"M-am nascut in satul Orman, judetul Cluj. Sunt cel mai mic dintre cei 6 frati. Parinti mei erau oameni saraci. Tatal meu era paznic padurar si castigul lui era mai mult in bautura . Intr-o zi bause mai mult ca alta data si a adormit pe gramezile de lemne. S-a imbolnavit foarte rau si cum medicina pe atunci nu prea era asa avansata, boala lui s-a agravat si pana la urma l-a rapus.Partea intai
A ramas doar mama si noi copii eram care eram mici iar impozitele si darile erau foarte mari, asa ca saracia a devenit mai lucie. Eu pana la varsta de 6 ani eram imbracat cu o camasuta lunga, ca un fel de rochita tesuta din canepa, asa de aspra ca nu mai era nevoie sa ma scarpin, ca ma scarpinau hainele ce le purtam.
Odata ma jucam pe malul vaii, unde isi topeau oameni canepa si intr-un moment de neatentie am cazut in apa intr-un loc adanc. copii cu care eram nu ma puteau ajuta sa ies iar mie mi se ingreunase atat de tare hainele de apa ca imi era aproape cu neputinta sa ma tin la suprafata. La stigatele noastre a venit mama si m-a salvat. Am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa-mi faca si mie ca si la ceilalti copii pantaloni. Asa am ajuns sa am si eu pantaloni.
Fiinndca ne era foarte greu, un unchi de-al meu m-a luat ca sluga laudanduse ca ma va ingriji cum poate mai bine. Dar in marea lui grija ma trimetea sa am pasc 4 vaci si ma ameninta ca daca cumva vor intra in porumbul altora, paznicii ma vor duce la Sfatul Popular si ma vor amenda iar el nu-mi va mai plati. Speriat de cele spuse de unchiu ma straduiam din rasputeri sa le pazesc cat mai bine, fugind toata ziua pe langa ele ca un catelus. Apoi la vremea plugului eram pus sa merg inaintea vacilor, sa le conduc, macar ca eram foarte mic, nu avea mila de mine. Nu eram scutit de nici o munca. Intr-o zi, obosit peste puterile mele, am scapat vacile, am cazut si ele au trecut peste mine. Ceva s-a intamplat atunci. Daca oameni nu au avut mila de mine, aceste animale le-a dat o lectie usturatoare; au trecut peste mine dar nu m-au atins nici cu o unghie. Parca calcau cu grija sa nu ma raneasca si cand a ajuns grapa in dreptul meu, unchiul plin de spaima le-a oprit. Unchiul abia atunci si-a dat seama ca sunt prea mic pentru o asa munca.
...............................................
Iarna a venit si duminica mergeam cu unchiul si matusa mea la biserica ortodocsa, unchiul fiind prim orator. Ma lasa in grija matusii el avand loc in strana. Matusa era prea ocupata cu privitul si masuratul celor ce intra in biserica, trebuia sa vada cum erau imbracati fiecare, asa ca eu ma tupili pe langa banci si ma urcai in balconul bisericii. In spatele diecilor era o usa falsa in perete iar pe pragul ei ingenuncheau fetele sa se roage. Baietii din spatele lor le intepau cu un ac ceea ce le faceu sa se intoarca sa vada cine le-a pricinuit durerea si atunci ei le sarutau. Eu ma intrebam mahnit: "Doamne, pentru ce se fac astfel de pacate in acest loc sfant?" Am facut o juruinta sa nu sarut nici o fata pana nu ma voi insura. Si am respectat aceasta juruinta pana la varsta de 24 de ani cand m-am casatorit.
.................................................
La 7 ani ca orice copil m-au dat la scoala. Directoarea intr-o zi ne-a tinut o lectie despre cum sa ne ferim de fulgere. Ne-a spus ca daca cumva ne prinde ploaia pe camp sa nu ne adapostim sub vreun copac sau tufe de lemn pentru ca exista pericolul sa ca sa fim trazniti. In mine a intrat o frica, ce ma temeam eu pana atunci sa vedeti acum. Pentru ca era o foamete mare in acea perioada, oameni din sat mergeau in Palatca si cumparau de acolo porumb, cate 20-30 de kg pentru o perioada de timp bun. S-a dus si mama mea si mi-a spus sa ma duc inaintea ei sa o ajut caci ea va veni cu trenul de dupa-masa. Trebuia sa ma duc in gara la Livada asa ca am pornit dis de dimineata si cand trenul a ajuns in gara atunci intram si eu in sat. Dar de nicaieri au aparut niste nori si a inceput sa se intunece cerul, sa tune sa fulgere. Atunci m-a cuprins o groaza si-o frica si macar ca mama nu era departe de mine, m-am intors repede si am inceput sa fug inapoi spre Orman, spre casa. Cuprins de spaima, spini de pe marginea drumului mi se pareau lupi care alergau dupa mine. Parul de pe cap mi se ridicase ca si la arici si intr-o jumatate de ora am alergat 6 km. lasand-o pe mama in gara cu desagii.
...................................................................................
Cam pe la vreo 8 ani mergeam deja la Biserica Penticostala din sat si am auzit eu acolo ca zicea predicatorul: "... sa nu va inchinati dunmezeilor neamurilor, caci sunt chipuri cioplite!" De Boboteaza a venit popa Malinas cu crucea la scoala si a tot stropit cu apa sfintita peste copii si le dadea crucea sa o sarute. Eu m-am dat inapoi, mai inapoi pana am ramas ultimul. Atunci m-a intrebat:"ce-i cu tine?" Eu foarte sincer am zis ceea ce am auzit la Biserica de pocaiti, ca crucea este chip cioplit si eu nu o sarut. Atunci preotul a ridicat crucea si mi-a dat in cap cu ea. Am intrat sub scena pe care stateau profesorii, m-am prins de un picior de la scena si nu m-au putut scoate de acolo. Preotul a spus ca nu-i nimic ca ma prinde el alta data si m-a prins. Preuteasa era invatatoare si intr-o zi a inlocuit-o. A pus graunte intr-un colt, m-a pus cu genunchii pe ele si in maini mi-a dat doua lemne sa le tim sus, dupa ce mi-a smuls bine urechile. Am stat ce am stat dar si mintea imi lucra: ce sa fac cum sa scap. Cand nu am mai putut sa stau am trantit asa de tare lemnele incat sa se auda in celelalte clase. Cand au venit ceilalti profesori sa vada ce s-a intamplat eu eram deja in banca. Preotul sa nu ramana pagubas m-a pus sa tin degetele unite iar el m-a lovit cu o cheie de bronz pana am crezut ca o sa-mi cada unghiile de durere. M-a amenintat ca nu ramane doar la atat, dar nu m-a mai putut prinde si-l ocoleam ori de cate ori imi iesea in cale.
Asa am luat eu drumul pocaintei din frageda pruncie. Multumesc lui Dumnezeu ca a pregatit acel preot sa ma alerge spre pocainta.
La controlul periodic
Cine-i poate intelege si pe doctorii astia?!Astazi am fost la control. Nu ma asteptam sa ma recunoasca dupa fizionomie, dar speram ca dupa ce ma va consulta sa zica: "Pai cine esti tu, pentru ca pacienta mea avea diagnosticul asta si aici in analizele de azi nici urma de ele?!" E clar ca m-am inselat, m-a recunoscut totusi dupa diagnostic. Eu sunt fisa, da bine ati citit, sunt fisa. Citeste fisa si ma recunoaste, d'aia umblu asa finut cu ea cand o iau de la fisier si mi-o duc la cabinet. Ma uit urat la receptionera cand o apuca de-un colt si o expediaza pe etajera cu dosare. Doar sunt eu acolo, nu? Uf ce complicat.
"Domnisoara profesor doctor oncolog, va rog uitati-va la mine, sunt umana, nu sunt obiect, zambiti-mi, va rog. Nu simtiti cand ma consultati ca sunt vie? Nu ma mai plang ca stau la usa dv cel putin 5 ore ca m-am obisnuit, dar dati-mi si mie putina atentie, mie ca om nu ca dosar. Acolo este toata nenorocirea mea, toata suferinta si putrezimea mea, nu vreti sa ma cunoasteti pe mine cea care le infrunt toate? Nu vreti sa vedeti cat sunt de umana? Vreti sa ramaneti cu ideea ca v-ati luptat singura cu aceasta parsiva si nesuferita boala cand de fapt suntem doua? Rigiditatea si raceala dv nu ma ajuta deloc."Daca as putea sa-i spun toate acestea, dar ......
joi, 14 octombrie 2010
Ce diferenţă este între suflet şi duh?
Apreciez foarte mult fiecare articol si fiecare raspuns la intrebare. Acest portal imi este de mare ajutor si deja mai mult de doi ani primesc directie, incurajare, raspunsuri la intrebari si motivare! Va multumesc foarte mult. Intrebarea mea este cu privire la suflet si duh, care este diferenta biblica dintre aceste doua?Nu este uşor de răspuns la această întrebare. Teologii se împart în două păreri. Unii susţin că sufletul şi duhul este una şi aceeaşi, iar alţii că sunt diferite. De ce? Cuvintele “duh” şi “suflet” sunt folosite în sensuri foarte apropiate diferenţa cu greu poate fi văzută doar în dependenţă de context. Cuvântul “suflet” este ebraicul nefesh care se întâlneşte de 780 ori în Vechiul Testament şi este tradus în română cu suflet, suflare, viaţă, vieţuitoare, etc. În Noul Testament este folosit de 103 ori grecescul psuche care iarăşi este tradus în română cu suflet, viaţă, etc. Cuvântul “duh” este ebraicul ruah în Vechiul Testament care înseamnă aier în mişcare, suflare, vânt. În Noul Testament duhul este grecescul pneuma şi are aceeaşi semnificaţie de suflare, răsuflare sau vânt.
Ce ne face să credem că duhul este diferit de suflet?
În Noul Testament există două texte care prezintă duhul separat de suflet. Prima se găseşte în Epistola I a lui Pavel către Tesaloniceni:Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23)Iar a doua se găseşte în Epistola către Evrei:
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. (Evrei 4:12)
O mare diferenţă
Conform Scripturii suflet au şi oamenii şi animalele. În textul din Geneza 1:20-24 cuvântul tradus în româneşte “vieţuitoare” este ebraicul “nefesh” care înseamnă suflet.Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare (nefesh) şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele (nefesh) care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare (nefesh) după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. (Geneza 1:20-24)Deci, suflet au şi oamenii şi animalele şi sufletul este viaţa din om sau din animale.
Nu am găsit însă menţionat în Biblie duhul la animale, ci doar la oameni şi aceasta mai ales când ţine de relaţia omului cu Dumnezeu. Iată un exemplu:
Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:16)Conform acestui verset, duhul omului este cel care conlucrează cu Duhul Sfânt primit de la Dumnezeu când ne-am născut din nou, adică când ne-am născut din Duh.
BANC
Un american viziteaza Bucuresriu cu un taximetrist, Trec pe langa guvern:
- Ce este cladirea asta asa mare?
- Este palatul guvernului, domnule.
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in 10 ani, domnule.
- Mult timp! La noi era gata in doi ani! Stiti noi avem o tehnologie mai avansata!!! Taximetristu nu zice nimic. Mai merg ei ce merg si americanul intreaba:
- Cladirea astace este?
- Este sediu primariei, domnule.
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in juma' de an.
- Mult... la noi era gata in doua trei luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung si la Casa poporului:
- Oooo, dar ce este cladirea aceasta? La care taximetristu:
- Nu stiu, ca azi dimuneata nu era aici!
- Ce este cladirea asta asa mare?
- Este palatul guvernului, domnule.
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in 10 ani, domnule.
- Mult timp! La noi era gata in doi ani! Stiti noi avem o tehnologie mai avansata!!! Taximetristu nu zice nimic. Mai merg ei ce merg si americanul intreaba:
- Cladirea astace este?
- Este sediu primariei, domnule.
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in juma' de an.
- Mult... la noi era gata in doua trei luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung si la Casa poporului:
- Oooo, dar ce este cladirea aceasta? La care taximetristu:
- Nu stiu, ca azi dimuneata nu era aici!
miercuri, 13 octombrie 2010
Ei asta e !!!
Aud foarte des afirmatia: "S-au schimbat treburile, mai frate, lumea a evoluat, santem cu un pas inainte!" M-am tot intrebat, unde a inaintat frate, ca pamantul stim cu totii, este rotund si intelepul Solomon spune ca ce a fost va mai fi si ce este a mai fost. De unde dorinta asta mare de a avansa in stiinta in cunoastere? Mai intelepti nu suntem pentru ca avem cunostintele generale, nu, nu ne face intelepti nici descoperirile stintifice ... daca sunt descoperiri atunci inseamna ca ele erau acolo si daca erau acolo inseamna ca le-a pus cineva acolo. Vedeti orice am face tot de unde am pornit vom ajunge pentru ca ne rotim, pamantul se roteste, viata se roteste. Hmm .... viata aici pe pamant este doar o bucla in toata evolutia creatiunii lui Dumnezeu. Ne nastem ca sa murim; din tarana suntem si in tarana ne intoarcem .... Ploaia cade pe pamant ca apoi sa se evapore si sa ajunga din nou ploaie. Uitati-va la pomi, de ce credeti ca suntem asemanati, in Biblie cu pomii? Pentru ca ne nastem, murim ca apoi sa inviem iarasi. Tot ce este creat sta ca un indrumator pentru noi sa putem sa-l intelegem pe Dumnezeu si noi spunem: woow ce destept sunt, atunci cand descoperim o noutate!
Ce rade Dumnezeu de noi atunci cand mandri, ridicam biruitori "jucarioara" pe care El o "ascunsese" in asa fel sa o putem gasi.
Evolutionistii cred ca maimuta s-a transformat in om. Ei, eu cred ca omul fara Dumnezeu sau mai pe inteles, omul certat cu Dumnezeu devine maimuta.
Satana a fost denumit de Martin Luther “Maimuta lui Dumnezeu”. Satan este cel care vrea sa credem ca suntem superi de inteligenti si ca nu mai avem nevoie de Dumnezeu.
Aud foarte des afirmatia: "S-au schimbat treburile, mai frate, lumea a evoluat, santem cu un pas inainte!" M-am tot intrebat, unde a inaintat frate, ca pamantul stim cu totii, este rotund si intelepul Solomon spune ca ce a fost va mai fi si ce este a mai fost. De unde dorinta asta mare de a avansa in stiinta in cunoastere? Mai intelepti nu suntem pentru ca avem cunostintele generale, nu, nu ne face intelepti nici descoperirile stintifice ... daca sunt descoperiri atunci inseamna ca ele erau acolo si daca erau acolo inseamna ca le-a pus cineva acolo. Vedeti orice am face tot de unde am pornit vom ajunge pentru ca ne rotim, pamantul se roteste, viata se roteste. Hmm .... viata aici pe pamant este doar o bucla in toata evolutia creatiunii lui Dumnezeu. Ne nastem ca sa murim; din tarana suntem si in tarana ne intoarcem .... Ploaia cade pe pamant ca apoi sa se evapore si sa ajunga din nou ploaie. Uitati-va la pomi, de ce credeti ca suntem asemanati, in Biblie cu pomii? Pentru ca ne nastem, murim ca apoi sa inviem iarasi. Tot ce este creat sta ca un indrumator pentru noi sa putem sa-l intelegem pe Dumnezeu si noi spunem: woow ce destept sunt, atunci cand descoperim o noutate!Ce rade Dumnezeu de noi atunci cand mandri, ridicam biruitori "jucarioara" pe care El o "ascunsese" in asa fel sa o putem gasi.
Evolutionistii cred ca maimuta s-a transformat in om. Ei, eu cred ca omul fara Dumnezeu sau mai pe inteles, omul certat cu Dumnezeu devine maimuta.
Satana a fost denumit de Martin Luther “Maimuta lui Dumnezeu”. Satan este cel care vrea sa credem ca suntem superi de inteligenti si ca nu mai avem nevoie de Dumnezeu.
"Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.'" Isaia 14:13-14 | |
de Pavel Valeria |
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
marți, 12 octombrie 2010
luni, 11 octombrie 2010
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Gandurile mele
Nu exista cale spre fericire, fericirea este calea.
Nu exista cale catre adevar, adevarul este calea.
Nu exista cale catre viata, viata este calea
Nu exista cale spre dragoste, dragostea este calea
Nu exista cale spre Dumnezeu, Dumnezeu este calea.l
Nu exista cale catre adevar, adevarul este calea.
Nu exista cale catre viata, viata este calea
Nu exista cale spre dragoste, dragostea este calea
Nu exista cale spre Dumnezeu, Dumnezeu este calea.l
Comorii
Un cocos se plimba tantos printr-o gradina , sapand cu ciocul , pe alocuri , in cautarea unor seminte mai de soi. La un moment dat , privirile i-au fost atrase de o perla stralucitoare , ingropata pe jumatate in pamant. Fara nici o ezitare , cocosul a tasnit catre ceea ce parea o boaba cu un gust nemaicunoscut, a scurmat in tarana cu ghearele-i ascutite si a prins hulpav in cioc micuta sfera. Abia atunci si-a dat seama ca acel bob nu era unul de orez , asa ca l-a scuipat degraba pe pamant.
Chiar in momentul cand voia sa se indeparteze, plin de dezamagire, perla a strigat dupa el :" Eu sunt o piatra nepretuita , scapata din greseala dintr-un colier minunat .Nicaieri nu ai putea gasi o perla asemeni mie , caci nu pot fi intalnita in orice ocean din lumea asta.In lume exista miliarde de fire de nisip pentru fiecare seaman al meu .Mare noroc ai avut ca m-am aflat in calea ta. Daca m-ai privi cu atentie si cu pricepere , ai putea descoperi cat de frumoasa si valoroasa sunt." Cocosul i-a mai aruncat o privire inainte de a pleca si a carait cu dispret : " Asa nepretuita cum te crezi, te-as schimba intr-o clipita pe o boaba de orez."
|
Tacerea e plansul lui Dumnezeu fara lacrimi...
De fiecare data cand citesc acest verset ma bucur ca exista, daca nu ar fi scris in Biblie poate astazi nu as fi stiut ce inseamna rabdarea si indelunga rabdare in asteptare.Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Plangerile lui Ieremia 3:26 B
ASTEAPTA este o porunca pentru mine din partea lui Dumnezeu si ma bucur sa o onorez.Imi adun puterile si merg mai departe desi povoara asteptarii ma apasa tot mai greu. De multe ori am murmurat si am cartit sub povoara ei ..... dar, nu m-a ajutat cu nimic, De fiecare data aud acele soapte blande care-mi spun:"...Inca putin, copilul Meu, numai putin a mai ramas!" atunci ma opintesc si merg mai departe pana cand urcusul e din nou prea greu pentru mine si atunci iar intreb plangand: "Doamne pana cand?" Raspunsul vine ca un susur bland: "Mai rabda, copilul Meu!" si-I simt glasul tremurat de plans. Imi ridic privirea spre cer si aud corul ingeresc cantand refrenul : " Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. " Cu privirea ancorata in Dumnezeu inaintez putin cate putin, intarita de versetul minunat: "Pot totul in Cristos care ma intareste."
Imi curg lacrimii pe carare, dar nu le opraesc pentru ca stiu ca toate sunt adunate in burduful lui Dumnezeu. Cu privire incetosata de lacrimi ma avant in necunoscut dar incredintata ca la capatul drumului Il voi gasi pe domnul meu gata sa-mi ridice povoara si sa-mi transforme lacrimile in margaritare din comoara Lui.
ASTEAPTA este o porunca si pentru tine? Bucura-te ca ai fost ales sa mergi pe calea rabdarii, cale pe care a mers si Domnul nostru Isus, chiar daca este mai usoara, mai fara spini si bolovani.
Panvel Valeria
CUGETARI
Lacrima e doar un alt punct pus la sfarsitul unui alt capitol trist al vietii...
Dincolo de masca unui chip fericit,se ascunde un suflet imbracat in doliu...
Dumnezeu ne vrea inima intreaga,dar se multumeste si cu una zdrobita...
As dori sa am aripi sa zbor,doar pentru a nu calca in picioare ceea ce a creat Dumnezeu...
Dumnezeu e un intreg,iar noi doar fractia lui umila...
Tacerea e plansul lui Dumnezeu fara lacrimi...
Cuvintele..praful asternut peste tacere...
Singuratatea..suflet macinat ce isi asteapta sfarsitul...
Tacerea TA e alfabet gravat pe sufletul meu indurerat!!!
Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu?. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. - Rainer Maria Rilke
Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.
Orice bata are doua capete. Depinde din care capat privesti...
Cuvantul "dragoste" este mireasma crinilor ce-o emana fiinta ta, este urma pasilor tai in viata mea, este lumina ce imi face zambetul stralucitor. Dragostea este puterea ce mi-o dai sa trec prin greutati, este caldura ce-o degaja privirea ta cad se opreste asupra mea. Deci te iubesc dragul meu!
by Naomi
Dincolo de masca unui chip fericit,se ascunde un suflet imbracat in doliu...
Dumnezeu ne vrea inima intreaga,dar se multumeste si cu una zdrobita...
As dori sa am aripi sa zbor,doar pentru a nu calca in picioare ceea ce a creat Dumnezeu...
Dumnezeu e un intreg,iar noi doar fractia lui umila...
Tacerea e plansul lui Dumnezeu fara lacrimi...
Cuvintele..praful asternut peste tacere...
Singuratatea..suflet macinat ce isi asteapta sfarsitul...
Tacerea TA e alfabet gravat pe sufletul meu indurerat!!!
Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu?. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. - Rainer Maria Rilke
Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.
Orice bata are doua capete. Depinde din care capat privesti...
Cuvantul "dragoste" este mireasma crinilor ce-o emana fiinta ta, este urma pasilor tai in viata mea, este lumina ce imi face zambetul stralucitor. Dragostea este puterea ce mi-o dai sa trec prin greutati, este caldura ce-o degaja privirea ta cad se opreste asupra mea. Deci te iubesc dragul meu!
by Naomi
.jpg){kind=link}
.jpg){kind=link}
Citate despre inima
E atat de dureros sa stai intre minte si inima si sa te lupti s-o impaci pe cea din urmacu dreptatile celei dintai.
de Gaius Sallutius Crispus
...........................................................
Ei bine,libertatea nu-i animalul de companie al plictiselii, nici masina de spalat pacate a aproapelui. Libertatea-i, pur si simplu, riscul de a fi om!
de Costel Zagan
de Gaius Sallutius Crispus
...........................................................
Ei bine,libertatea nu-i animalul de companie al plictiselii, nici masina de spalat pacate a aproapelui. Libertatea-i, pur si simplu, riscul de a fi om!
de Costel Zagan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)